Din dorinţa de dominare apar toate confuziile care ne prefac viaţa. Noi căutăm aventură şi într-un pahar cu apă. Spirit cuceritor sau ideal de turmă, omul cu care ne întâlnim în mod normal este doar un lanţ care aşteaptă cu nesaţ să ne sufoce. Clipa, visul, speranţa, toate cele ce ne duc spre înfulecare, ţin de o anumită trăsătură comună cu animalul care zâmbeşte în noi. Chit că ne ascundem după dogme şi religii, după caste şi partide, alegem să ne izbim de adrenalină tocmai atunci când ne este lumea mai dragă. A te lasă condus de păcate este cel mai autentic mod de a fiinţa. În chintesenţa cu care s-a născut omul se găseşte şi sâmburele animalic al diavolului. Nu există autenticitate într-o lacrimă care nu este pătată cu sânge. Nu există iubire dacă nu există foc. Nu există nimic dacă nu avem instinct. O decizie nu este niciodată cântărită. Un răspuns nu este niciodată calculat cu adevărat, este ales instinctual, chiar dacă noi ne prefacem că-l vedem raţional. A te elibera de instinctul tău animalic ar fi echivalent cu a-ţi săpa singur o groapă. Idealul cel măreţ te îngroapă ca pe un nătăfleţ!
Offshore ascultă:
Offshore ascultă:
9 comentarii:
omul cat ar incerca tot animal ramane :) poate gandi, visa, spera, vorbi, iubi..dar in final suntem la fel..
dupa ce ca m-am simtit un pic cu musca pe caciula cand am citit asta, ai mai si pus link catre blogul meu...
(ce faci, te-ai apucat si tu de prostii din alea de genul link-ping?)
Ai mare dreptate in ceea ce zici.
Ilana@ Nu, dar trebuie lumea sa mai citeasca si oglinzi paralele, nu? :)
adevarat graiesti dumneata :)...
Kid4ever: nu ca ramane animal, ci ca isi pastreata instinctul...
"Nu există autenticitate într-o lacrimă care nu este pătată cu sânge"
"Nu există iubire dacă nu există foc. Nu există nimic dacă nu avem instinct" Super Tare!
Zis si facut, insa Sacrificiul nu merge de loc la brat cu Instinctul ci mai mult cu ratiunea si constiinta. Unde mai pui ca daca nu ai DISCERNAMANT, ai daamat tot castelul, toata constructia. Chestiunea prezentata de tine e f.complexa Si nuu cred ca intelege cineva la adevaratele ei coordonate.
Am si eu o mare Intrebare:
Ne e frica sa fim altfel? Nu putem fi altfel, decat asa cum stim?
Nu ne pricepem sau nu credem ca altcineva poate Fi! Avea,Iubi,Reconstrui.
Ceva in noi sau in Celalalt.
Solutia e doar amagitoare: Blog, Twitter, Facebook etc?
Te saluta giurgiuveanul tau..... cunoscut...si astept un semnal cand mai ajungi acasa.
Te-am adaugat la blogroll
Instincul Da ramane, insa daca nu modelat e Vai de stapan. Cu toate iluziile sau presupunerile lui
Joker: raspunsul este simplu: Ne schibam oricum, chiar si atunci cand ne este frica sa o facem sau nu...
Da da ne schimbam oricum, dar CONSECINTEELE nu le vede nimeni si nu le poate asuma de cele mai multe ori. Asadar mergem inainte tot hazardant si atat!
Trimiteți un comentariu