Personajul interpretat de Morgan Freeman are un portret care poate fi foarte uşor asociat cu Socrate. Cel puţin cu acea atitutidine antică, dacă nu chiar cu personajul lui Platon. De ce este important? Cred că asta ne macină de fiecare dată când vedem un film sau citim o carte. De fapt, acesta ar fi motivul cu care ar trebui să plecăm la luptă de fiecare dată când ne vedem puşi în faţa unei scenete. De pildă, cititul implică acea poziţionare obiectivă care ar trebui să facă din noi nişte cunoscători. Filmul prezintă situaţiile absconse din viaţa noastră. Intră în lucrurile care ne frământă pe toţi în viaţa noastră personală. Relaţiile perfecte sunt adesea presărate de minciună şi atitudini lacunare. Relaţiile care par perfecte pentru ceilalţi şi care sunt imperfecte prin definiţie. De câte ori am văzut un zâmbet fals? De câte ori nu ne-am minţit că totul este frumos? De câte ori, în această mare luptă cu noi înşine, nu ne-am lăsat vânaţi de propriile noastre incertitudini? Ei bine, pentru acei oameni care nu se lasă furaţi de viaţa cotidiană şi de minciuna socială – acest film reprezintă un excelent ghid de cunoaştere sufletească.
Se afișează postările cu eticheta Morgan Freeman. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Morgan Freeman. Afișați toate postările
marți, 5 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Este foarte frumos să spui cu mâna pe inimă că iubeşti. Este şi mai interesant să trăieşti în lumea iubirii. Dar oare câ...
-
Aveam de gând să scriu câte ceva despre Utopia lui Morus, fiind mâhnit de modul în care oamenii buni ajung să se jertfească, do...
-
Toată lumea este cu fericirea pe buze, de parcă am merge la piaţă şi acolo am lua o bucată de fericire pe pâine. Totul se raportează ...