Ca o caracatiţă ce stă în umbră, toarce şi ţese cenuşa din care se configurează viaţa ta. Aşa arată cel care te iubeşte în taină. De multe ori, se consumă, se răstoarnă şi, astfel, îţi este aproape cu toata fiinţa sa. Numai că nu-l vezi niciodată, căci el se află în proximitatea falaciosului. Iubirea nu este dragoste. Trebuie să înţelegem că în iubire există şi poate să existe numai unul. Iubirea nu implică relaţia, schimbul de focuri dintre cei doi. Iubirea este pură şi se poate consuma pur platonic. Nu necesită gloanţe, priviri seduse de corporalitatea efemeră a focului. Iubirea celui care te soarbe în ascuns se petrece în taină. Aici, neajunsul capătă frământări cabalistice, ba chiar, lacrimi contopite în speranţe deşarte. Deşertul se construieşte în taina cu care îl iubeşti pe el sau pe ea. Totul este presărat cu valuri inefabile şi esenţe moarte în ideal. Taina, în acest caz, este reperul idealului, al sângelui care nu se lasă mânuit de dorinţa cu care se pulsează focul dintre două persoane.
Dragostea, spre deosebire de iubire, se construieşte în concretul situaţiei. Dragostea implică iubirea, însă iubirea nu implică neapărat dragostea. În dragoste, soluţia fermă se consumă în intimitate, şi nu în taină. Astfel, putem să ajungem să vedem dragostea ca pe o fâşie în care sacrul devine profan. Iubirea poate să fie sacră, dragostea corupe, pune în scenă fantezia animalică a iubirii. În dragoste, sacrul devine profan. Nu poţi să faci ''iubire'' cu o persoană, cu ea faci dragoste, te laşi prădat şi sedus de nevoile sfinte cu care ai fost botezat de corporalitate şi instinct. În sens platonic, dragostea este copia iubirii, ea falsfică "trăirea" ideală. De aici apar şi neajunsurile înţelegerii noastre, căci noi ne frământăm oarecum peratologic atunci când vine vorba să punem în scenă ceea ce trăim cu adevărat. Încercăm să prindem raţional un taur de coarne, însă, uităm că şi noi avem coarne. Alexandru Dragomir avea o vorbă cu care trăgea cortina unui articol: M-am plictisit!
68 de comentarii:
Congratulations ;)
Frumos articol! Trecând peste îndrăzneala de a defini iubirea, nu m-am gândit niciodată să le văd astfel. Pentru mine, cele două sunt sinonime, dar si eu cred că există o deosebire între sentimentul intim, poate chiar neîmpărtăsit sau împărtăsit, dar neexprimat, si relatia de dragoste între două persoane, relatie aflată într-o continuă maturizare. Relatia cuprinde sentimentul intim, îl topeste, fără să-i piardă calitătile, si il desăvârseste.
Probabil doar filosofic, intre iubire si dragoste exista o diferentiere. Tu vorbesti de iubirea absoluta, de ceea ce Eminescu descria in Luceafarul, acea iubire a zburatorului care ar fi renuntat bucuros la nemurire pentru dragostea pamanteasca.
Nu stiu daca iubirea in forma ei pura,cea descrisa de tine, exista. Nu stiu daca o cauta cineva, caci noi oamenii ne multumim cu mult mai putin.
Probabil e ceea ce ramane atunci cand dragostea nu poate fi consumata fizic. Atunci iti dai seama cu adevarat ce ai, iubire sau...
Si, da, ai dreptate, nu sunt de acord cu faptul ca Dumnezeu nu e in cotidian. Dar asta nu e de discutat aici.
Dragostea este preludiul iubirii, dar, de la dragoste la ura nu este uneori decat un pas.
Iubirea este definitiva! De la iubire nu se mai poate ajunge la ura.
"A iubi inseamna a inceta sa traiesti pentru tine, a face ca toate sentimentele omenesti, teama, speranta, durerea, bucuria, placerea sa nu depinda decat de o singura fiinta; inseamna a te cufunda in infinit, a nu gasi nici o limita simtirii, a-ti inchina viata unei fiinte in asa fel incat sa nu traiesti si sa nu gandesti decat pentru a o face fericita; a turna maretie in injosire, a gasi alinare in lacrimi indurerate, placere in suferinta si suferinta in placere; adica a intruni in sine toate contradictiile." - Balzac
" Ca un om sa iubeasca pe altul e probabil cea mai grea sarcina care ne-a fost incredintata, sarcina suprema, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un preludiu....
Iubirea e un imbold pentru fiecare sa se desavarseasca, sa devina cineva, sa devina o lume el insusi de dragul cuiva." - Rainer Maria Rilke
Să nu uităm, însă, că există mai multe feluri de iubire: iubirea erotică, iubirea maternă, paternă, iubirea fraternă, iubirea aproapelui, iubirea divină, iubirea de patrie, iubirea de sine etc. Tu spui că dragostea implică mai multă senzualitate. E o interpretare personală. Cei mai multi oameni păstrează sinonimia celor două. Totusi, ai exprimat atât de frumos deosebirea dintre ele, încât nu pot să nu le privesc si eu oarecum diferit. Totusi...
Iubirea absoluta te face sa nu mai doresti sa te risipesti in altfel de "iubiri", sa pastrezi tot ceea ce e mai frumos, mai pur, mai autentic doar pentru ea.
E o iubire de care nu te saturi nicicand!
mie imi spui de plictiseala? salut si bine te-am gasit. te pot pune in lista mea? desi pana acum am fost reticent cu linkuri si blogroll cred ca de fapt trebuie impanzit tot ce scremem si "scriem" pe aici.
peace, love
Pe mine ma plictisesc astia care se screm!
"I LOVE YOU BUT I'M NOT INLOVE WITH YOU" - cred ca asta este diferenta dintre dragoste si iubire...
simplu: asta este, si pe mine, dar traim intr o lume, iar ceea ce ne defineste este tocmai starea de compromis in care ne aflam :) data viitoare as vrea totusi sa i lasi in pace si sa te concentrezi doar pe articol.
Poate tie iti plac compromisurile! Eu cred ca are legatura cu articolul. Ca daca te scremi in toate, inseamna ca te scremi si in dragoste. Si atunci ce rost mai are?
Poti sa nu publici comentariul, dar mereu voi spune ceea ce cred.
Dragul meu* 'simplu',
*(îți spun 'dragul meu' pentru că discursul tău îmi amintește de cel al cîtorva studenți de la teologie cu care am avut nefericita ocazie de a vorbi, totdeauna printr-un concurs, de asemenea nefericit, de circumstnțe)
Teologia, religia, divinitatea nu sînt domeniul meu. Pentru mine, dzeu a fost mereu bătrînelul din colțul blocului cerșind un cuvînt ori un ban, oricum, puțină atenție.
Așadar, nu-ți voi vorbi despre toate acestea. Dar îți pot spune un lucru: Luceafărul este al lui Eminescu, Zburătorul, nu. Diferențele sînt multiple, de manifestare, de creație...nu-i confunda, rogu-te! (Cf. Luceafărul cu Zburătorul lui Heliade-Rădulescu, de dragul zeului literaturii, dacă nu de dragul brumei de cultură pe care o tot plimbi pe aici...)
Cu drag,
Lethe
Mitul zburatorului este prezent in ambele, chiar daca sunt doua creatii diferite.
gabriela: multumesc
si totusi: am mai avut discutia asta cu alte pers, si tot la fel vedeam ca si tine. pana la urma, au inceput sa vada si altfel. ms
@ Lethe
Iar tu, bietule ateu, confunzi operele cu miturile. Habar n-ai că, în subconstientul colectiv, cele două opere au la bază acelasi mit.
Christinne L: multumesc ptr citate, insa ceea ce ne face cu adevarat sa intelegem anumite lucruri se regaseste in idei. ar fi frumos daca ai gasi niste puncte de legatura care sa scoata in evidenta aceste aforisme:)
@ Offshore
Poti să fii mai explicit? Că n-am înteles dacă tu sau ele vedeai/vedeau altfel si dacă tu/ele ti-ai/si-au schimbat punctul de vedere?
munchausen: asa este, trebuie impanzit, poate, stii cum e, cu o idee, schimbi o lume. sa fie un inceput. cat despre link, nu este nicio problema :)
barbie: sincer nu am inteles ce vrei sa spui...
si totusi: persoanele respective si au schimbat parerea. oricum, sincer nu conteaza asta, important este dialogul sau drumul, cred ca invatam mai mult din aceste mici schimburi de idei, de cat am putea sa o facem daca ajungem la o concluzie certa. sa nu intelegi gresit, ca ma simt bine ca au ajuns la concluzia mea, ma simt prost, pentru ca vreau sa pastrez aceasta nota, doza de scepticism - care sa ma ajute, mai mult, in ceea ce voi face.
@ Offshore
Ai dreptate. Ar fi chiar periculos să credem că stim cum e cu dragostea.
Poți reduce totul - poți, bineînțeles că poți - la mit. Dar riști să pierzi totul. Așa, redu totul la Zeus dorindu-și muritoare. Aluzia era spre o diferență de atitudine. Zeul, totul, ce se pleacă pînă la pămînt, ce se subjugă de bună-voie nimicului. Zburătorul nu 'tremură', Zburătorul nu are sentimente. Zburătorul nu se sacrifică, ci sacrifică. Zburătorul este, dacă vrei, demonic. Luceafărul, chiar coborînd asemeni unui demon, este tot angelic, în intenție, în candoare cu care se aruncă din cer. Luceafărul nu este un Lucifer azvîrlit pentru mîndrie, este un suav înger orbit de o muritoare. (Atîta doar, Luceafărul nu există.)
Lethe
PS Offshore, mă tem că ți-am furat din atenția ce ți se cuvenea. Mă vei ierta vreodată? Desigur, de îndată ce vei uita. (Iar remediul amintirii nu este un mister pentru nimeni...)
tocmai la Barbie ma uitam si eu .. nu prea are legatura cu subiectu`.
Asa cum spune `Si totusi` .. pana astazi inca traiam cu ideea ca aceste doua cuvinte sunt sinonime. Sincer, nici acum nu cred ca as putea sa le disting, pentru ca ma gandesc, ca fuziunea dintre cele 2, atunci cand punctul lor de contopire exista, este un feeling suprem. Si nu inteleg, cum de eu pana acum nu am Iubit si tot ce am simtit a fost un fel de "Dragoste" .. pentru ca in mentalitatea mea, subconstientul dorea trupul, constientul ( ca sa zic asa, dar aici cred k nu are legatura ratiunea ) imi zicea ca tin la el, ca il iubesc... Mda` .. ar fi de preferat sa incep sa Iubesc, si cred k ma chinuie acum, un sentiment de instrainare si singuratate tocmai pentru ca iubesc ( asta zic eu ). Si ar trebui sa ma concentrez asupra acestui fapt, stiind ca EL e plecat, il pot iubi platonic... cam greu .. sunt totusi om .. tanjesc dupa o bucatica de carne` ...
si totusi: si nu numai. ar fi periculos sa aveam o asemenea atitudine cu orice subiect sau fapt. mereu l am iubit pe socrate ptr acel ..stiu ca nu stiu nimic..Tocmai aici era trucul care l face sa vada mai mult decat ceilalti. toti veneau cu raspunsuri clare si cu ochii inchisi, iar el, sub masca incerta a incertitudinii ii facea sa si puna intrebari. eu nu dau solutii pe blog, eu ii fac pe oameni sa si puna intrebari, cand vom invata asta, atunci vom ajunge cu adevarat sa traim intr o societate deschisa, cu principii libere, si nu inchise. asta este si motivul pentru care, oamenii nu inteleg de multe ori ce fac, si critica direct persona. insa, eu nu dau raspunsuri, tind sa cred ca expun paradoxuri. multumesc pentru cuvinte
lethe: cand e vb de literatura, nu am de ce sa o fac:)
Asa e, Lethe! Nu e totuna sa fii demiurg si sa fii dispus sa renunti la conditia ta pentru o muritoare sau sa fii un banal zburator.
pentru mine, iubirea si dragostea sunt sinonime. si nu doar contextuale. cat despre diferenta motivata si prin aceea ca nu poti spune "fac iubire", cred ca nu e una chiar pertinenta, in cele din urma, dragoste sau iubirea(unde, repet, aceste cuvinte denota pt mine acelasi sens) oricum nu pot fi adecvat exprimate, oricat am cauta definitii, cred ca asta stim cu totii. tocmai pentru ca e dincolo de cuvinte.
@ Lethe
Rădăcina e aceeasi. Dacă tu vrei să vezi două, esti liber.
E frumoasă relativizarea, dar uneori e nevoie si de clarificări.
andra: iubirea nu trebuie sa fie factuala, sa se petreaca intre 4 pereti, poti sa iubesti si la 400 de km. dragostea aduce implinirea concreta a iubirii. nu ai auzit niciodata de acele pers care au iubit in taina o viata intreaga, care au trait intr un ideal, fara sa l atinga vreodata? atunci, daca nu ar fi asa, ar inseamna ca ele nu au iubit niciodata, si sincer, cu toata fiinta lor, o fac si o vor face oricum, chiar daca nu vor atinge cenusa corporalitatii.
'Simplu' ți-ai spus și te-ai caracterizat perfect. Nu ai înțeles nimic.
Rămîi cu bine,
Lethe
PS Pentru 'Cititor...' rădăcina este aceeași pentru 'familie' și 'femeie'...nu este vorba de 'rădăcini'...
si totusi: clarificarile le gasesti pe drum, nu in raspunsuri clare si reci.
Cred că nu ti-ar strica un somn bun. Poate că mâine vei gândi mai limpede. Desi...la cât esti de încrâncenat... si de întunecat.
Asta, dacă nu-ti tulburi apele din nou si din nou. Nu mă gândeam la subiectul de azi, ci în general.
Stii ce e ciudat? Spui că deschizi întrebări, dar, de fapt, dai definitii, deci clarifici. E o contradictie pe care nu pot să nu o observ. Iartă-mă că mă refer la persoana ta. Defect profesional.:)
si totusi: da, asa este. insa de asta exista aceasta casuta, ca sa ne "razboim" si sa vedem unde, cum, in ce fel, se tratează problema. daca vrei, asta este textul de seminar, din timpul facultatii. asta este rolul blogului sa dezbatem ceva, iar atata timp cat ma critici cu privire la text, e perfect, sa nu mai zic ca multi ma ataca direct personal. imi face placere sa vb cu tine si cu altii ca tine - care vin cu anumite puncte de vedere, opuse, pozitive, dar care le si sustin :)
si totusi: am uitat - drumul este tocmai aceasta tocmeala, si nu textul, ala e punctul de plecare.
E o temă incitantă. Am putea să dezbatem toată viata, dar nu ar face cât o clipă de iubire.
Stiu, Offshore. E un drum frumos. Unde mai pui că ne putem opinti de un punct de plecare solid?
am inteles ce vrei sa spui. Insa, in fond, ideea e aceeasi. Iubire sau dragoste, ne ridica si ne coboara, ne macina sau ne alina.
pentru simplu: Domnul meu ce spui ca iubesti MAI mult; desi nu cred ca dragostea e masurabila ea fiind doar da sau nu as in Love-Hate. Prin simplul fapt ca esti ostil unei persoane ce te-a salutat in pace si iubire, ma faci sa devin interesat de subiect. Imi cer scuze daca interventia mea a picat putin inoportun in discutia dumneavoastra. Voiam doar sa transmit un mesaj posesorului blogului de fata care a comentat pe blogul subsemnatului. Atat, mea culpa.
Acum daca totusi am atins discutia intr-un subiect interesant lasati-ma sa continui va ROG!
remarca mea vis-a-vis de scremut avea referire la atmosfera filmelor lui Gilliam, Terry. Probabil cunoasteti ceea ce vreau sa spun. Rahatul in care ne complacem zi de zi si asta constient de ani buni de zile este omniprezent mai ales in burtile si creierele celor care care ne "pastoresc". Rahat vazut mai mult ca rau absolut pe principiul repins de corpul UMAN. Si imi cer scuze daca sunt prea axat pe tematica filmelor si a muzicii dar asta e ceea ce vehiculeaza mintile a miliarde de oameni pe aceasta planeta si tocmai acestea pot fi folosite ca motor al unor idei schimbatoare. Doar ca se pare ca evenimentele trebuiesc putin FORTATE. Si asa cum spunea anonimus lethe, tot respectul, in timp ce visatorul viseaza catre a cincea dimensiune, zburatorul zboara catre ea. Cred ca toti cunoastem cartile lui Hunter S Thompson si ale lui Jack Kerouac ce sistematic sunt dezavuate de "critica" actuala. Toti am vazut filme in care un grup oprimat de oameni sau chiar o singura persoana (adeseori un personaj sfios cu ochelari si o mapa de hartii la subrat) defavorizata este protejata pe parcursul unei calatorii periculoase catre taramuri mai bune de catre un baiat "rau" sau o fata "rea" ce a fost creat/a de SOCIETATE prin lumea oglinzii ca fiind un caracter negativ (vezi filme ca: Children of Men, Rezident Evil si chiar Transporter pentru acoperi o gama larga de gusturi). Daca vedeti o persoana intr-o jacheta de piele calare pe o motocicleta in vecinatatea dumneavoastra nu trebuie sa va fie neaparat frica de ea, nu toti citim almanahe, unii citim Drunvalo, Asimov si David Icke si vrem ca de acolo din fotoliul dumneavoastra cu trabucul si coniacul alaturi sa ne vedeti si pe noi cei cu jointul si berea alaturi si vehicolul aproape. Si ca sa termin cu ceva sonor eu as asculta Personal Jesus de DEPECHE Mode. Ramaneti pe pace!
PS. Ca sa termin in stilul meu favorit: Uite-al dracu' drogatu' asta de D.Gahan, a fost si el prin Peru si stie de Merkabah.
Frumos!
maya@ multumesc :)
E un articol complex,dens,strabatut de un fir rosu ce separa iubirea de dragoste,unind in cunoastere profunzimile umane,fortele care misca totul.
Iti doresc o zi frumoasa!
Ma bag !
Si eu stiu ca nu stiu nimic.
Imi place aici la tine, mai vin.
Ma bag !
Si eu stiu ca nu stiu nimic.
Imi place aici la tine, mai vin.
mi-a venit in minte povestea Zarazei de Cartarescu ... foarte frumos ce ai scris tu aici... viziunea ta despre iubire si dragoste... putina lume stie sa se exprime... cred ca o sa preiau stafeta :)
foarte profund,felicitarile mele!
ema@ bine ai venit :)
cristina@ si ce o sa faci cu ea?
mona@ merci. te mai astept pe aici.
... la fel, va astept aici :) multumesc
as zice ca iubirea e echivalentul dragostei, iar legatura dintre ele e ca atunci cand IUBIESTI pe cineva, faci DRAGOSTE cu el, nu doar sex.
Iubirea poate lua extrem de multe nuante, in functie de perceptia fiecarui individ asupra ei.Pentru unii iubirea trebuie sa fie neaparat romantica,pentru altii cat mai simpla,dar indiferent de toate aceste perceptii,iubirea ramane ca un izvor intr-o zona secetoasa.
O seara buna!
Acesta este unul dintre cele mai bune articole pe care le-am putut citi pe vreun blog! Felicitari!
deyu@ ti se pare ca eu fac aici o dihotomie intre sex si preludiu? nu. ceea ce arat sta tocmai in aceasta diferenta - iubire, dragoste.
ana st@ pana la urma, totul este si ramane ascuns, nu exista un lucru general valabil, ci toleranta cu care vedem ceva. merci
grosso modo@ ma bucura sa aud asta. multumesc :)
frumos gandit si scris
frumos blog ai...fi binecuvantat!!
ade: multumesc. te mai astept.
Ador faptul ca ai incheiat acest articol cu o vorba a lui Alexandru Dragomir. (preferatul meu dupa... Nae Ionescu) Esti o surpriza frumoasa!
anima@ multumesc. bine ca sunt o surpriza placuta! :)
Acest post...cred ca a fost printre primele citite, de pe blogul tau... adevarat, frumos, dar revenind la discutia noastra posterioara....aici intruchipezi un segment platonic al iubirii...Iubirea(ile) de care eu vorbeam, aveau o componenta complexa...Era vorba de acel "tot" care ne face sa traim prin respiratia celuilat, fara sa constientizam asta, zi de zi, clipa de clipa...Si totusi, acel "tot" se transforma cu trecerea timpului....invatand din nou sa respiram...altfel:)
RALU-.........
am ramas fara cuvinte...
anumite fraze ma depasesc sincer...dar ai perfecta dreptate...FELICITARI!!
"Adesea, oamenii uita ca una din componentele importante ale dragostei este vointa de a iubi."(Gabriel José García Márquez)
Hmm, să ştii că şi dragostea are rolul ei. Această postare pare o revoltă asupra sa.
Nu, nu trebuie îndepărtată. Când dragostea devine produs al iubirii, şi nu copie(pentru că aşa este!), poate fi controlată încât aceasta să fie placuta, durabilă. Iar relaţia... e ceva normal. Nu trebuie să ai neapărat una normală, dar fiecare doreşte ceva al lui până la urmă,nu?
Iar definirea iubirii.. nu e tocmai o idee bună. Încercările filosofilor de a o defini nu au prea reusit totuşi.. fiecare îşi traieşte propria iubire.
Iubirea este! Dar este diferita pentru fiecare in parte.
Iubire platonica e foarte dura si grea. Nu spun mai mult.
Eu cred ca se poate ajunge de la dragoste la iubire. Am trait iubirea de care ai parte doar o data in viata; acum traiesc dragostea, cu tot ce implica ea. Imi pare rau ca am pierdut iubirea, doar poate ca trebuia sa cunosc mai intai dragostea pentru a pretui iubirea :)
Superb! Am inceput sa te citesc si imi place la nebunie. Intr-adevar dragostea este oarecum diferita de iubire...Ne indragostim usor..dar nu inseamna ca si iubim. Iubirea este o torta care-ti aprinde sufletul, simturile, corpul...E mai presus de fiinta.
"Dragostea implică iubirea, însă iubirea nu implică neapărat dragostea.". Foarte adevarat.
Trimiteți un comentariu