Întâmplare

    
     Întâmplare face ca noi să ne iubim. Întâmplarea face ca noi să urâm, să vrem să ne dezmembrăm la propriu de viaţa noastră. Cine nu a simţit niciodată că vrea să scape de el, nu a învăţat să fie om. Câinele mănâncă, şi face greva foamei mai rar. Omul face greva foamei chiar și atunci când nu o face. Noi suntem dependenţi de iluzia sălaşului, de acel fior stupid care îşi propune să ne aducă laolaltă. Astăzi am trecut pe lângă o bancă şi am rămas uimit de forma ei precară de a aduce laolaltă mai multe persoane. Mijlocul perfect de a cădea în imperfect stă înfipt într-o bancă. Când ne aşezăm pe bancă, pe lângă faptul că este un ustensil util, ţinem morţiş să ne lăsăm prădaţi. Omul devine pradă în locurile publice, el se dezveleşte natural într-un mediu forţat, precar. Naturaleţea cu care vânăm nu este aşa genuină, ea este forţată de frica noastră de a fi singuri cu noi, cu cea ce ne omoară subit. Este ciudat, dar normal, să vezi cum, în viaţa de zi cu zi, totul se construieşte din timiditate şi din acel val incert care ne face intangibili. Acest peisaj al omului contemporan aduce a iz de sucombă. Oricum o să murim, chiar dacă fugim de asta.