Incercăm să ne schimbăm, însă schimbarea nu vine doar cu o simplă voinţă, ci cu nevoia adevărată de a simţi că traieşti într-o stare de compromis. Omul, din egoism, face şi desface lucruri, dar niciodată nu acceptă că există şi alţii. O lume mai bună înseamnă o lume lipsită de fanatism.
A trecut un an de când "omenirea" a învăţat sau şi-a adus aminte că o să şi moară. Egocentrismul exacerbat al omului nu permite cu adevărat să descoperim frânturile realităţii în care trăim. Aşa că, în lumea noastră plină de stele, ne-am desenat nişte idealuri la fel de măreţe. Omul a devenit un Zeu, un produs care şi-a propus să ne facă nemuritori. Însă, odată cu moartea celui mai "mare" om, omenirea şi-a readus aminte că trăieşte pe pământ, şi nu printre stele. Uneori, o palmă este mai lucidă decât o mie de argumente. Normal, o palmă "morală". Mă gândesc şi acum că menirea mea este tocmai aceea de a desluşi căile falacioase ale fanatismului. În viaţa mea de om simplu o să vreau să dezbin, poate să mă sacrific chiar, dar să distrug în cele din urmă toate porţile fanatismului. Din fanatism se fac cele mai mari crime, chiar şi cele mai mici. Tot din fanatism nu putem să înţelegem oameni, să ne dăm seama că nu deţinem răspunsuri supreme. Ciudat este că şi iubirea se cultivă cu un strop de fanatism, chiar şi cele mai bune gânduri se schiţează cu un pumn de fanatism, însă lumea trebuie să înţeleagă că habotnicia nu este o soluţie pentru o viaţă mai bună. Ca să trăieşti mai bine, nu îţi trebuie o lume care să se închine la tine, ci o lume care să nu vină peste tine.
Also in English. Click here.
Also in English. Click here.
