Se afișează postările cu eticheta participant. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta participant. Afișați toate postările

joi, 14 octombrie 2010

Elitele de partid

     Elitele, într-o societate normală, sunt implicate adânc în miezul problemei. Elitele învaţă să dea cu mătura, să spele pe jos, să răspundă la hoţi şi chiar să dea răspunsuri. Elitele, în orice ţară normală, trec dincolo de bariera filosofică de a nu se amesteca prin mulţime, prin turme. Ele conştientizează că, înainte de toate, sunt şi ele de acolo, din lumea mundană şi mizerabilă, conştientizează şi pun mâna, dau şi vin cu soluţii, se implică şi chiar mor pentru o cauză goală. Dacă nu ar exista ele, nu ar mai fi societate, nu ar mai fi, culmea, contabili, oameni care susţin aparatul administrativ al statului sau chiar mediul privat. Elitele cu pixul pot să mute munţi din loc, pot să corupă, să aducă războiul pe tavă şi să-l susţină cu tăria îngeraşului fără de coarne şi foc. Locul lor se găseşte adânc înrădăcinat în societate, fie direct, fie indirect, însă elitele din România tac, se ascund după tufişuri şi numără bani. Nu există un glas cât de cât spontan şi totuşi obiectiv care să arunce ţărâna în aer. Nu există cuvinte şi nici răspunsuri, doar caste şi bucătării oligarhice în care se gustă şi se serveşte o lume ruptă de lume. Elitele societăţii româneşti pocnesc seminţe cu mintea, ele nu se roagă la Nemuritori, la Dostoievski, Nietzsche, Mozart, Bach, Hesse, ci la oameni de partid, goi şi slinoşi până-n măduva oaselor. Cel care va avea curajul să ridice capul în societatea actuală o să moară, dar o să fie erou, el ar trebui să facă sacrificiul pentru acest popor plin de umor şi tragic. Românii sunt singurii care au luat moartea în râs, singurii care au avut curajul să jure pe acest pământ şi chiar singurii care au înfipt toiagul în pământ. Nu există o ţară cu un număr de proprietăţi mai mare ca al nostru, nu există mizerie mai mare ca aici şi totuşi nimicnicie şi deşert, haz şi necaz, vin şi beţie dionisiacă. Tu…pune mâna pe ţara asta! 

sâmbătă, 27 martie 2010

Roblogfest 2010 - Offshore: sfârşitul sau inceputul blogului?


     Vreau să mulțumesc celor care au votat blogul "Offshore" în topul roblogfest, deși eu nu am făcut niciun fel de reclamă. Practic, nimeni nu a știut că am participat la acest concurs. Normal că nu dau doi bani pe un astfel de top, dar intenția mea era tocmai de a afla câtă lume mă susține, era propriu-zis o modalitate de a ajunge la "valoarea" blogului, nu prin desfășurare în sine, ci prin voturile persoanelor care nu m-au citit înainte de top. Având în vedere că eu nu am facut reclamă, că nu am postat pe nicăieri că sunt participant, deși am avut, inițial, intenția să o fac, am revenit și mi-am dat seama că mai important ar fi să văd cum reacționează cititorul care nu este familiar cu blogul meu. Era ilogic să le spun celor care mă apreciază să mă voteze, știam deja asta, că ei sunt alături de mine. Care a fost surpriza? Ei bine, blogul Offshore a iesit pe locul, stai să văd, așa, locul 49, având un punctaj demn de invidiat. Dupa cum se vede aici, scorul este foarte strâns și nu se poate zice că a ieșit un câștigător adevărat. Mai sunt încântat și de faptul că Mixul de Cultura care, la fel, nu a beneficat de reclamă, s-a aflat pe un onorabil loc 14. Vreau să mulțumesc tuturor celor care citesc blogul meu și care m-au votat. Vreau să mulțumesc tuturor celor care m-au descoperit pe parcursul desfășurării competiţiei. Aș vrea, totuși, să-i aud și pe cei care mă citesc, dar care nu comentează, știu că sunteți acolo, am statistica în față!

       Acum, despre viitorul proiectului Offshore: după cum se vede, mai exista un frățior, în limba engleză, care-și propune cu timpul să-l absoarbă pe Offshore (Ro). Ideea este foarte simplă, blogul  își propune să atingă o piață care este versată, care apreciază la propriu munca unui om. În condițiile de față, blogul Offshore nu mai poate continua mult, energia depusă pentru a susține un proiect cultural, plus alte proiecte în paralel, este extrem de costisitoare. Cu alte cuvinte, costurile unui proiect de asemenea anvergură sunt mult prea ridicate. Mă tem că blogul Offshore va fi închis dacă nu se vor găsi pârghii care să susțină proiectul. Acum trei ani, blogul începuse ca un exercițiu de scriere, era o modalitate ieftină de a mă ajuta pe plan profesional. După aproape trei ani, blogul a căpătat o nouă față, pot spune că a rămas în viață doar cu ajutorul oamenilor care apreciau foarte mult munca depusă de mine. Scopul meu a fost încheiat dupa vreo doi ani, restul, tot ceea ce se vede, a fost rezultatul dorințelor voastre. Proiectul "Offshore" a răspuns la problemele voastre, a trasat tot felul de situații, a creat confuzie, a dat răspunsuri, a creat panică, au fost oameni care au trecut la propriu prin ceea ce am scris. Am încercat să răspund tuturor. Mi-am facut dușmani, dar și prieteni. Important a fost și este experimentul în sine, care este și trebuie să fie mintal, și nu fragmentar și tăios. Vă mulțumesc!