În deşertul fiinţei mele s-a acumulat toată vacuitatea discursului ontologic. Sigur că am hotărât să mă ascund în fineţea incertitudinii lovite de nimic. Ce este golul care ne separă de lume? Dar lacrima care zâmbeşte lacunar la colţ de stradă? Noi secătuim ultimul strop de durere şi tot noi avem tendinţa să sufocăm orice tendinţă divină. Nu este greu să urmez discursul abscons al nimicului; este poate doar insidios. Golul incită tocmai pentru că se află în noi, tocmai pentru că ne seduce cu potenţa sa de a fi alunecos şi perfid. Şi asta pentru că în el se sparg toate măştile culese de timp. Pesemne că în el se strâng toate durerile latente. De fapt, cu siguranţă, în el găsim posibilitatea ironiei de a fi adâncită în incertitudine. De ce incertitudine? Pentru că viaţa este nesigură şi ascunsă. Pentru că proiectivitatea limitelor impuse de noi se poate întoarce împotriva noastră. În fond, totul se strânge şi se adânceşte în noi..
Her Morning Elegance / Oren Lavie
Oren Lavie | MySpace Music Videos
