Lupta goala

A fi zdrobit de nimicul care te pătrunde, a fi aruncat în golul subliniat de tine, a fi ascuns așa cum numai tu poti fi, a ne lăsa patrunsi de durere… Acesta este cântul imperfecțiuni care se cultivă în noi. Așa ne secăm, așa ne sucombăm în fiecare secundă. Ce este imperfecțiunea? Nu este ceea ce iese în evidență, nu este tocmai gândul care ne strecoară în lumea perfecțiunii, nu este ceea ce face diferența dintre bun și rău ? Am secătuit de atatea ori cu privire la cusurul care mă naște și totodată mă aclamă. Până la urma, noi suntem un amalgam de defecte, un drop de durere presărat de lumea cu care ne încrucișăm. 

Orb

     Îmi înec amarul în amărăciunea mea. Mă dezvelesc de culoarea minciunii în care am trăit până acum. Am vrut să te aduc acolo unde lacrimile zâmbesc. Mi-am spus că am puterea de a fi puternic. Mi-am spus multe. Cine greşeste atunci când nimeni nu are nicio vină? Poate că singurul care greşeşte este cel care cerşeşte cel mai mult, cel care se străpunge chiar cu lacrimile sale. Se spune că trebuie să vezi cu ochii minţii şi nu cu cei ai sufletului. Dar, dacă aş găsi un punct de convergenţă în mine care să le unească, care să-mi spună totodată că te iubesc şi că te urăsc mai mult decât orice pe lume? Să mă facă să fug de tine tocmai ca să ajung la tine. Să îmi dea palme şi să-mi spună că visez lucid!