Este o atitudine de nihilism continuu, de negare a întregului trecut. Unii interpreţi văd în ea o mişcare ce ţine de sfera răsturnării tuturor valorilor. O mişcare violentă dată şi de epocă. Ea poate fi văzută ca o revoltă brutală. Fiind una dintre mişcările avangardiste, poate fi închipuită ca modalitate reală de a duce mai departe acest curent nihilist. Viziunea se întoarce inclusiv împotriva naturii operei de artă şi intenţia pare a fi distrugerea artei. În mişcarea dada se poate vedea procesul de continuare a nihilismului nietzscheean. Apar ca teme, aici, hazardul, spontaneitatea, absurdul. În locul veşniciei, a ceea ce este bine determinat, apare, acum, absurdul, categorii diferite ce instaurează o nouă mişcare. Avem astfel colajul, fotomontajul, ready-made-ul. Dadaismul mută accentul pe acţiunea artistului. Dadaismul devine, oarecum, un tip de (anti)artă. Este pus sub semnul întrebării inclusiv gustul estetic. Acest tip de manifest cultivă libertatea de exprimare a artistului şi aduce la pachet o formă bizară de relativism. Libertatea poate fi văzută ca arbitru absolut ce instaurează şi dictează noile norme culturale.
Offshore loves Dirty Diana!
Offshore loves Dirty Diana!
