Se afla furtul in natura umana?

De cand au inceput astia la televizor sa-l invoce pe Platon, am inceput sa-i acord si eu mai multa atentie. Nu de alta, dar cred cu tarie ca filosoful avea mult mai multe pe cap decat sa rezolve nu stiu ce probleme cotidiene. In aceeasi masura, il frecventez cu placere si pe Kant. Mai ales ca, odata cu nebunia aceasta cotidiana in care descoperim furturi de zeci de milioane de euro, devine, culmea, actual. Sa nu uitam totusi intrebarea lui Kant - "Cum ne putem astepta ca dintr-un lemn atat de stramb sa fie cioplit ceva cu desavarsire drept?"

Cum putem? Ei bine, tot Kant ar da raspunsul! Prin datorie morala, prin apelul facut la deontologie. Sigur ca omul, in prima instanta, este "profan”, insa tot "umanitatea” din el este sfanta. Si atunci, cum impacam aceasta antinomie? Adica, barbaria este in centrul proiectivitatii umane, insa tot acolo se gaseste si calea spre izbavire. Ce alegem atunci?

Sistemul de drept, daca nu ar exista oameni moralmente vorbind, drepti, nu ar putea sa dainuie, sa existe ca atare. Ceea ce ne indica oarecum o perspectiva pozitiva. Este in natura noastra sa fim invidiosi, vanitosi, corupti, vezi Platon - nu acela expus la televizor - dar tot in noi se afla si cheia pentru aceste probleme. De vina pentru acest raspuns este tot Kant.

Si am reusit. Legea este un raspuns la tot ceea ce se afla mai macabru in noi; da, in noi. Caci, da, tot noi suntem canibali, tirani, criminali in serie. Tot noi ne indragostim de cadavre si violam tot ce prindem. Tot noi masacram cu zambetul pe buze. Si tot noi, ca in orice comedie meschina, ne prefacem ca suntem morali, drepti, onesti.

Citeste mai mult: http://www.avocatura.com/se-afla-furtul-in-natura-umana--s8899.html#ixzz2jEFDJpP8

Un contract buclucaş

Faptul că a dispărut contractul Bechtel nu ar trebui să mire pe nimeni. Mai ales că trăim în ţara lui Caragiale. Este suficient să ne gândim la „O scrisoare pierdută” şi toate se pun cap la cap. Este o logică tipic românească, iar asta învinge orice spirit şi raţiune. Logica românească este deasupra logicii elementare, iar cea simbolică, de ordinul 1, este o joacă. Mă tem că „logica românească” învinge şi logica juridică, chiar şi pe cea modală. De ce? Pentru că „logica românească” îşi permite să fie ironică. Are ceva din aerul lui Socrate, unde „eironia” era scop în sine.

Ce este mai dureros e faptul că „logica românească” este înţeleasă tacit de toţi românii. Ce este mai frapant este faptul că nimeni nu se simte jignit. În fond, dacă stăm şi ne gândim mai bine, „logica românească” trece dincolo de simţ moral şi răspundere civilă. Este mai degrabă felul în care răspundem noi ca societate la obligaţiile pe care le avem. Iar acest răspuns ne permite evident să nu avem nici o obligaţie. În acest hău, logica lui Trahanache, „Ai puţintică răbdare, stimabile!”, a devenit şi este un fel de simbol pentru o întreagă ceată de bovine.

Toţi rumegăm în spaţiul flecărelii, de la Heidegger citire, ca apoi să ne întrebăm cu ce am greşit. Este mult mai convenabil să dansam în jurul anost al unor ironii ieftine decât să punem osul la mişcare. Şi atunci primim ceea ce culegem. Astfel, sistemul de drept, în ansamblu, devine un pion de desfătare al vicleşugurilor caragialeşti. În acest carnaval – deplorabil - omul de rând devine călăul propriei sale vieţi, devine pionul anost de o tablă amărâtă de şah! 

Citeste mai departe.

Rosie stoarsa pe tableta lui Sova

Oare cate lucruri nu s-or petrece in Parlament? Si care nu ies la iveala. Probabil ca undeva pe holurile institutiei se cultiva ceapa. Nu de alta, dar trebuie sa mearga cu rosiile. Iar pe la unele birouri probabil ca se cumpara branza de capra, oaie, vaca. Toate sortimentele cred ca se pot gasi acolo. In fapt, in spirit tipic romanesc, probabil ca totul este transfigurat in peisajul Mioritei. Mai lipsesc fluierele si totul ar fi minunat.

Probabil ca parlamentarii se ocupa in esenta cu totul altceva decat identificarea problemelor reale din societate si reglementarea de norme. Probabil ca, sub o forma sau alta, tot in plan mundan ajungem, adica dincolo de deontologie si planuri reale de reglementare. Si cand ma gandesc ca unii au fost mituiti cu palinca, imi dau seama ca nu suntem departe de un peisaj idilic, natural, unde totul este bio, iar crasmaritele danseaza pe masa.

In acest context, politicul reflecta populatia de la marginile oraselor, de prin paduri, imbuibate cu mici si bere. Avem in aceasta complementaritate vicioasa scenariul si cadrul societatii in care traim: bere, mici, rosii, branza, ceapa.

Citeste mai mult: http://www.avocatura.com/rosie-stoarsa-pe-tableta-lui-sova-s7855.html#ixzz2Xoxnc112