Ce am avea de pierdut? Ei sigur ar avea ceva de
pierdut! Nu de alta, dar sunt ţări în lumea asta care aplică o astfel de
corecţie. Sigur că e vorba de o castrare chimică, dar mai contează? Uneori
lucrurile trebuie să fie mai ferme, iar România parcă duce lipsă de fermitate.
Şi în politică, dar mai ales în plan legal! Să ne gândim doar la faptul că
aşa-zisa înăsprire a Codului Rutier a devenit o glumă bună. E suficient să
latre doi căţei prin presă şi imediat se iau decizii în „favoarea
cetăţeanului”. Nu cumva să pierdem nişte voturi, nu?
Cazul violatorului din centrul Bucureştiului este
destul de tranşant. Pe lângă faptul că autorităţile, „organele” nu şi-au făcut
simţită prezenţa, mai aflăm că violatorul a fost eliberat pentru bună purtare.
Conform psihologilor, era un bun orator şi relaţiona într-un mod desăvârşit cu
cei din jurul lui. Aş spune, mai ales
acum, la propriu! Relaţiona destul de bine. Şi pentru că relaţiona aşa de bine s-au gândit că o poate face şi la prezent.
Ceea ce a şi făcut! A ieşit la o plimbare prin centru şi a început să
relaţioneze! Evident, avândul cuţitul în mână.
Scopul legilor, în ultimă instanţă, este acela de
a da un exemplu. În acest fel, factorul normativ
nu-şi pierde din consistenţă, ci devine mai amplu, mai apăsat, deci mai sigur,
mai bine clădit. În primul rând, într-o societate ne dorim să nu apară
evenimente barbare. Şi ca să facem asta, forţăm nota din punct de vedere legal.
Întindem aparatul normativ cât mai mult. Şi tindem evident spre deontologie,
deci spre ideal.
