Cum separi o minciună de un adevăr?

Tăiem totul în două! Câştigăm şi suntem învinşi. Suntem răi, dar buni! Tot ceea ce facem se învăluie sub miasma maniheismului. Aşa tratăm totul. Nimic nu ne scapă! Nu avem nicio problemă atâta timp cât ne liniştim cu sărutul sublim al tăierii de cuţit. Ce să mai! Suntem sclavii gândirii de buzunar!

Adevărul nu a fost niciodată demn de pieptul nostru, de ceea ce ne ţine în picioare. Mai mereu am încercat să-l împăturim sub preţul raţiunii, să ne indicăm astfel valoarea, să o bifăm cu biciul, să nu ne scape de sub degetul mic. La fel, minciuna a venit la pachet cu răul, cu ilustrul mercantilism ce ne pândeşte la fiecare pas. Nu am vrut-o nici pe ea, ne-am spus că este mai plăcut să ne prevenim de orice eşec. Însă, fentând minciuna, am dat de adevăr, ne-am întors la locul de la care am plecat, am ajuns în spaţiul genuin al vârtejului de care ne-am lăsat ocupaţi. Să fie adevărul o femeie frumoasă? Să ne alinte cu tot farmecul său? Ori, poate, minciuna este cu mult peste simţul nostru de a distinge, de a „deghiza” adevărul de ţepi?

Citeşte mai departe.

Jurnalism şi blogging

            Există, să-i spunem, o dispută în România, că aici se pune problema de ciolan, o răfuială care vine mai mult dinspre jurnalişti, între bloggeri şi gazetari. Nu m-am considerat niciodată blogger, având în vedere că am făcut acest blog cu scop didactic, profesional. Evident, după mai mulţi ani, nu mai pot spune acum că nu fac parte din marea masă a acestei comunităţi. Care este în fapt problema cu jurnaliştii, ce reproşează ei bloggerilor? Lipsa de calitate! Ei bine, după ce am văzut un articol al unui jurnalist de pe un site de sport, în care nu ştiu ce chiloţi dispăreau din peisaj, folosindu-se de o poză trunchiată, ca apoi, să văd pe un blog, culmea, pe un blog, că lucrurile nu stau aşa, am început să-mi pun semne de întrebare. Câţi din marea jurnalistică de la noi sunt cu adevărat profesionişti? Câţi au tupeul să spună că mizeriile pe care le-am expus mai jos sunt cu adevărat echidistante şi bune de luat în seamă? Ca să vă arăt cât de profesionişti sunt jurnaliştii noştri, am făcut o mică cercetare prin cele mai importante cotidiene, televiziuni, situri de pe la noi. Nu intru în detalii, dar vă garantez că nu e vorba de ziare de scandal, de bâlci sau alte prostii, ci de situri şi corporaţii cu renume, cele care pretind că totul este obiectiv şi de calitate:

Paulei Seling i s-a vazut sutienul de culoarea pielii, dupa street dance!

Politistii iubareti! Prinsi in timp ce faceau sex in masina de patrula

Mişcări lascive din posterior ale unei brunete - VIDEO

Manechine goale in terminalul aeroportului din Cluj

FOTO! Laeticia Hallyday, fara sutien pe strada

Vârsta femeilor care îşi măresc sânii cu silicon este în scădere, avertizează medicii

Râsul este instinctiv, plânsul se învaţă

Guvernul francez a demisionat. Urmează cel român?

Păunescu şi-a împărţit amanta cu Nichita Stănescu

Robert Negoiţă prefera sexul în trei cu Simona şi Daniela

BNR: Datoriile pe care le face statul agravează problemele economiei 

Imagini inedite la Sibiu: Nicolas Cage în halat de baie şi papuci

O brunetă prezintă vremea în pielea goală - VIDEO

Sport în pielea goală: O brunetă sexy aleargă dezbrăcată - VIDEO

Cum ajunge lumea pe blog? (part 2)

   Spuneam, în primul articol, pe tema celor care îmi vizitează blogul, că o să ţin o mică evidenţă a tuturor frazelor de căutare. Este interesant să vedem cum ajunge lumea pe blog şi ce preocupări au cei care vizitează bloguri în general. Firmele de marketing primesc bani pentru o schiţă a cititorului de blog. Eu voi face o schiţă gratuită a societăţii româneşti. Normal că am ales frazele cele mai stupide. Să purcedem!

Traducere sărut demonic: Există, carevasăzică, un individ care caută o traducere a sărutului demonic. Oare, dacă tot este demonic, angelic poate fi?

Cum defineşti un bărbat bun: O să scutesc biata fata de întrebări existenţiale şi o să-i spun că un bărbat bun o să fie cu totul altceva decât o definiţie de pe un blog.

Ce cuvinte să folosim când vrem să cucerim o fată: Măi, nici acum nu vă potoliţi? Am zis că vreau şi eu un mail de mulţumire, nimic. Oare câte femei se culcă cu „frazele“ lui Offshore? Off!

De ce iubim baieţii răi? Ei, uite o tipa care recunoaşte, răspunsul este pe blog! De fapt,  click aici.

Autoportret cu figuri de stil: lumea dă bacul, aşa că trebuie să înveţe cum stă treaba cu figurile de stil.

Iubirea adevărată se consumă între patru pereţi şi nu pe hi5: Asta încerc să zic şi eu, ca dovadă că omul a ajuns direct la mine pe blog!

Jocuri fete violate de baieţi: Ei, aici, pare că avem nişte oameni cu preocupări înalte. Nu am înţeles partea cu jocul, având în vedere că e vorba de un viol!

CE ESTE O FEMEIE? Off, nu pot să înţeleg cum poţi să întrebi ce este un lucru pe care îl defineşti. Vorbim de femeie de parcă am vorbi de un obiect: Ce este un pat? Un obiect pe care dormi. Ce este o femeie? Un obiect, pentru cel care pune asemenea întrebări.

Fantoma mea iubită moartea şi devenirea în fantomă: ăsta e cretin! 

Sărutul intim e păcat: Sărutul în public este desăvârşirea întru Dumnezeu!

Offshore ascultă:

Roblogfest 2010 - Offshore: sfârşitul sau inceputul blogului?

     Vreau să mulțumesc celor care au votat blogul "Offshore" în topul roblogfest, deși eu nu am făcut niciun fel de reclamă. Practic, nimeni nu a știut că am participat la acest concurs. Normal că nu dau doi bani pe un astfel de top, dar intenția mea era tocmai de a afla câtă lume mă susține, era propriu-zis o modalitate de a ajunge la "valoarea" blogului, nu prin desfășurare în sine, ci prin voturile persoanelor care nu m-au citit înainte de top. Având în vedere că eu nu am facut reclamă, că nu am postat pe nicăieri că sunt participant, deși am avut, inițial, intenția să o fac, am revenit și mi-am dat seama că mai important ar fi să văd cum reacționează cititorul care nu este familiar cu blogul meu. Era ilogic să le spun celor care mă apreciază să mă voteze, știam deja asta, că ei sunt alături de mine. Care a fost surpriza? Ei bine, blogul Offshore a iesit pe locul, stai să văd, așa, locul 49, având un punctaj demn de invidiat. Dupa cum se vede aici, scorul este foarte strâns și nu se poate zice că a ieșit un câștigător adevărat. Mai sunt încântat și de faptul că Mixul de Cultura care, la fel, nu a beneficat de reclamă, s-a aflat pe un onorabil loc 14. Vreau să mulțumesc tuturor celor care citesc blogul meu și care m-au votat. Vreau să mulțumesc tuturor celor care m-au descoperit pe parcursul desfășurării competiţiei. Aș vrea, totuși, să-i aud și pe cei care mă citesc, dar care nu comentează, știu că sunteți acolo, am statistica în față!

       Acum, despre viitorul proiectului Offshore: după cum se vede, mai exista un frățior, în limba engleză, care-și propune cu timpul să-l absoarbă pe Offshore (Ro). Ideea este foarte simplă, blogul  își propune să atingă o piață care este versată, care apreciază la propriu munca unui om. În condițiile de față, blogul Offshore nu mai poate continua mult, energia depusă pentru a susține un proiect cultural, plus alte proiecte în paralel, este extrem de costisitoare. Cu alte cuvinte, costurile unui proiect de asemenea anvergură sunt mult prea ridicate. Mă tem că blogul Offshore va fi închis dacă nu se vor găsi pârghii care să susțină proiectul. Acum trei ani, blogul începuse ca un exercițiu de scriere, era o modalitate ieftină de a mă ajuta pe plan profesional. După aproape trei ani, blogul a căpătat o nouă față, pot spune că a rămas în viață doar cu ajutorul oamenilor care apreciau foarte mult munca depusă de mine. Scopul meu a fost încheiat dupa vreo doi ani, restul, tot ceea ce se vede, a fost rezultatul dorințelor voastre. Proiectul "Offshore" a răspuns la problemele voastre, a trasat tot felul de situații, a creat confuzie, a dat răspunsuri, a creat panică, au fost oameni care au trecut la propriu prin ceea ce am scris. Am încercat să răspund tuturor. Mi-am facut dușmani, dar și prieteni. Important a fost și este experimentul în sine, care este și trebuie să fie mintal, și nu fragmentar și tăios. Vă mulțumesc!

Cum ajunge lumea pe blogul meu?

     În urmă cu ceva timp am intrat pe un blog, iar acolo, am dat peste un articol - în care erau expuse cuvintele cheie după care intrau oamenii pe acel blog. Ideea mi s-a părut interesantă şi, după ce mi-am implementat un sistem care să-mi arate câţi utilizatori mă citesc, am găsit şi cheia care avea să mă ducă spre doleanţele celor care accesează Google. Şi acum, să trecem la fapte şi să comentăm unele dintre cele mai fascinante sintagme!

Unele femei sunt frumoase când suferă - Aici, cu siguranţă, avem un psiholog în devenire. Aş fi curios să văd cum a ajuns la concluzia de faţă.

Soluţii offshore - Nu ştiam că am ajuns un reper aşa de important. Eu, soluţii?

Calitatea voinţei - Aici avem de a face cu un specialist în filosofie. Ştie!

Remedii pentru dragoste neîmpărtăşită - Păi, dacă este nespusă, cum să ajungem la soluţii!? Nu îi înţeleg pe unii.

Problema fiinţei la Aristotel - ca orice filosof, Aristotel are o problemă, şi nu orice problemă,  a fiinţei. Aş spune că încă cu Thales începe problema asta, nu o spun eu, ci tocmai Aristotel.

Când femeia se joacă cu inelul - Ce face?

Suferă bărbaţii când femeia este indiferentă - păi, ăla, mai sus, spunea că femeia este frumoasă când suferă, înseamnă că bărbatul este frumos când femeia este indiferentă, nu?

Gânduri frumoase despre femei - ei, aici este distinsul sau pretinsul galant, cel care oferă flori femeilor şi care le citează versuri din Offshore. Minunat!

Fraze frumoase despre femei frumoase - Aici este apogeul! Tipul acesta caută nişte cuvinte care să-i aducă femei, dar nu orice femei, femei frumoase! Genial!

Ms frumoase pentru femei frumoase - Aici avem o cădere transcendentală, căci amicul, prost din fire, caută soluţii rapide de agăţat. Acesta este tipul care bate cu pumnul în masă, ferm, care ştie ce vrea, nu se joacă, el e direct. Vine, recită citatul din Offshore, cu intonaţie, apăsat, şi pe urmă întreabă: la mine sau la tine? Oare câte femei s-au „culcat“ cu cuvintele lui Offshore?

Femeia este o enigmă - Aş spune la fel şi despre bărbat. Oricum, aici avem de a face cu tipul misterios, cel care se joacă cu ţigara şi care agaţă cu tot felul de mizerii din Freud, ăsta probabil că are părul lung, genul de om care se uită pe sub fire, ca să te doboare încet cu izul lui metafizic.

Omul fericit: Un ideal de turmă! Oare cine a zis asta? Oricum, mare om, hai, filosof!

Offshore ascultă: