Ce frumos este să cânţi la fel cum ai scrie! Ce frumos este să scrii cu note muzicale, să te contopeşti cu irealul din tine, ţinând şi ţintind spre un-altul mereu, spre un ţinut ascuns ce scoate capul, prin sunet, afară! Cei mai frumoşi oameni au compus; nu există sfinţi sau filosofi, nu există nimic cu care să se compare sublimul muzical, nici măcar iluzia tăcerii rupte din rai.
Erosul se împleteşte cu idilicul noumenal în spaţiul muzicii, aici se întinde fructul interzis, aici devine posibil, de aici răsare şi se scutură de himere. Muzica este cheia şi răspunsul nostru în faţa neputinţei cu care ne-am stigmatizat la naştere. Muzica este făuritoare de sens şi de oceane, ea este singura ce ţine să străbată deşertul şi iluzia fiinţei. Ea uneşte somaticul, îl taie şi-l disecă cu trandafiri şi spini de gheaţă.
