Mă gândem la genul acela de relaţie bazată pe "potrivire". Cum două persoane ajung să se sincronizeze şi să se împletească perfect. Cum, de fapt, ele se forţează să găsească ceva "comun". Şi normal, mi-a venit un dialog în cap.
El: Bună!
EA: Bună!
El: Tu te uiţi la televizor seara?
Ea: Hm, nu prea, nu mă atrag personajele de acolo...
El: Tu te speli pe faţă cu apă?
Ea: Da, normal.
El: Îţi dai seama câte avem în comun?
Ea: DA! Îmi dau seama. NU pot să cred că te speli cu apa!
El: Nici eu. Este incredibil cum soarta a vrut să ne aducă împreună. Este tot ce-mi doresc.
Ea: Şi eu la fel. Aleg să iubesc şi nu mă dau într-o parte. Dar, tu foloseşti pastă de dinţi când te speli pe dinţi?
El: Incredibil, Da! Nu pot să cred cum soarta divină ne-a făcut cu ochiul, cum totul acum se leagă, eu sunt al tău şi tu eşti a mea!
Ea: Aşa e. Şi ne vom iubi cu patimă şi eros până de o fi să nu mai fie....
El: Eros Ramazzotti? Adică, îl vrei pe el ca substitut? Ea: Nu. Off! Era o sintagmă!
El: Da, auzi? Nu-i aşa că merele sunt bune?
Ea: Prefer perele...
