Am secătuit în adâncul meu şi te-am găsit pe tine. Cel care cerşeşte mai mult este cel care plânge cel mai mult. O să zâmbesc plângând, răninându-mă cu lacrimile mele. De ce lacrimile au darul de a ne face să zâmbim? La fel cum pianul mă împiedică să găsesc paloarea iubirii, tu nu mă laşi să ascult tăcerea muzicii. Aşa că acum o să ne împletim răninându-ne, jucându-ne cu noi, cu darul de a ne mutila unul pe altul. Un dans ce stinge negreşit corporalitatea nevoilor noastre. Te scriu pe tine, te desenez aşa cum numai tu ai putea să o faci: trăind!
*Cred că avem cuvinte şterse…
