Sapiosexual?

Ăsta e un concept interesant, cică ar exista persoane care se îndrăgostesc de inteligenţa altor persoane. Adică, nu tu domne aspect fizic, ci aforisme din Kant! Acum, să fim serioşi, câţi bărbaţi ar putea să iubească o persoană doar pentru felul în care arată? Poate că merge la femei, să zicem, dar să vezi un maimuţoi că alege citate în loc de sâni? Come on!

În plus, am observat o chestiune, caragialească aşa. Femeile care se consideră extrem de inteligente fug de bărbaţi inteligenţi pentru că vor să rămână în lumea lor, în bula lor de aer. În schimb, cele care sunt deschise cu adevărat, vor să înveţe mereu, nu sunt auto-suficiente, nu pocnesc a înţelepciune. O femeie frustrată o să caute mereu un bărbat ideal, însă într-un cabotin.

Cât despre bărbaţii care spun că nu se pot culca cu proaste, am văzut nişte bloggeri chipurile interesanţi, le vând o idee din Cioran, sexul este banal prin excelenţă. Animalele nu au nevoie de o academie să facă sex. Ba chiar, dacă stăm să ne gândim, nici nu suferă, trec la fapte. Omul post-modern e aşa de umflat, frustrat sexual, încât fără să facă apel la băutură nu poate să gesticuleze barbar. Câinele nu are nevoie de vin să se „căţelească”, mereu am iubit cuvântul acesta, trece la fapte. În schimb, omul post-modern, chipurile open-mind, receptiv, surclasat de filme şi virtual, uită să o scoată din pantaloni fără să tragă un joint.

Citeşte mai departe http://www.georgecolang.ro/2014/06/sapiosexual/

Lumea barbatilor

Culmea, nu toţi suntem la fel. Dacă e banal enunţul, nu înseamnă că nu reflectă o realitate concretă. Pe de altă parte, nu înseamnă că toţi suntem autentici în felul nostru. Dacă ar fi aşa, atunci nu ar exista plăsmuitori, creatori, artişti genuini. De masă, a la Umberto Eco, se vor fi găsit la orice pas. De unde rezultă că unii chiar sunt interesanţi, domne, chiar au ceva de spus, chiar sunt speciali, au un simţ al lor.

Cel mai trist este când valorile sunt extrem de joase, iar femeile au acces la o lume deja schiţată. Turmele nu sunt autentice, nu au cum să fie. Deci, dacă ai avut „norocul” să întâlneşti numai bărbaţi din medie, femeie fiind, o să fie mai greu să sortezi în mod esenţial copia de tot ce este genuin.

Aşa se face că, oricând, poţi să ratezi un om genial doar pentru că l-ai aşezat într-un pat al lui Procust. Pe aceeaşi logică, poţi să umfli un idiot, doar din dorinţa de a avea parte de ceva fenomenal. Şi atunci ce facem? Cum ne dăm seama dacă alegerile pe care le facem sunt corecte? Mai ales într-o lume lipsită de fundament axiologic. Răspunsul? Nu ştim! Totuşi, fentăm!

Un fenomen care s-a născut din nervozitatea faptului că femeile nu ştiu cum să aleagă e următorul – toţi bărbaţii au fost aruncaţi în „medie”. De aici, orice alegere putea să fie genuină. Dacă bolovanul avea puţină sclipire, comparativ cu „media”, era bun de luat în seamă. Când apărea altul, imediat era retrogradat în „medie”. Şi tot aşa.

Citeste mai departe http://www.georgecolang.ro/2014/05/lumea-barbatilor/