Elogiul muzicii

    

   Orice melodie are darul de a te transpune într-un nou orizont. Nu există nimic care să se compare, nu există culmi sau vise lascive care să răstoarne această scara a valorilor. Arta nu începe cu pictura, nici cu poezia, avem destui poeţi care aruncă nişte cuvinte fără de sens, încercând să exprime o lume criptică, luptând pentru idealuri fără de ideal şi scuturând semiotica de versuri. Muzica ţi-l dă pe creator, ea nu stă ca manifest ce poate fi interpretat în bună voie, aduce răni şi deschide drumuri apuse şi răstignite pe o cruce a timpului, echivoc privit şi tratat cu piper şi nesaţ, fiind singurul care dărâmă şi iluzia de a trăi un drum de mult închis. Noi nu contemplăm, noi ne lăsăm violaţi când e vorba de muzică. Dansul nu are suflet fără demoni! Demonul care te face să ieşi din tine este singurul care te poate ajuta să visezi, cucerit fiind de amestecul ce inundă orice por sau rămăşită virgină din tine, aduce şi salvează  un deşert, erupe şi irită un tot care astfel nu ar fi fost complet. Singura arta care a mai rămas in picioare este muzica, oricât de falsificată ar fi, ţine cu foc să nu moară, să nu fie culeasă de fiorul utilitarist care adulmecă orice altă artă. Şi, chiar dacă o face, tot muzica este cea care pune în valoare, care scoate la iveală ceea ce este mai frumos sau mai vandabil. Nimic nu este cu preţ, doar muzica care este fără de preţ!

Ascultă muzică compusă de mine. Dă click aici.