Tot aud şi văd poveşti cu tot felul de oameni care devin supraoameni. Odată cu autonomia individului, s-au sporit şi temerile care fac din om o nouă marionetă. Odată cu moartea lui Dumnezeu, omul a început să caute principiul, să se întoarcă la acea perioadă a principiilor pe care numai grecii o adulau. Omul nu poate să trăiască fără de Zeu, mintea sa este construită să vadă cauzal totul. Chiar şi atunci când nu există cauzalitate, noi tot ne dorim cu ardoare să existe ceva care să mişte toate trucurile.
Trebuie să fie un băţ care să fie învârtit într-o apă. Trebuie să existe o persoană după care să suferim. Trebuie să avem o boală ca să putem să ne hrănim. La limită, totul e configurat în spaţiul sacrului. Avem nevoie de Zeu, altfel focul ar lua-o la fugă. Noaptea ar deveni o cazarmă cu demoni, plină de legi nescrise, gata să ne frământe întru-totul şi cu totul. Astfel, am ajuns să creăm personaje, supraoameni, chipuri perfecte, proiecte care să ne arate că suntem mai aproape de divin.
Ca orice alt animal care se joacă cu prada, omul, din egoism, a inventat şi Raiul. Nu frica de moarte ne face să fim arţăgoşi, ci modul egocentric de a privi lumea. Totul este o rană dacă nu exist eu! Aşa arată imperativul care ne ghidează spre luptă. O luptă acerbă, dar oarbă, căci totul este cuprins de furie, şi nu de gând.
Citeşte un articol. Click aici.
Trebuie să fie un băţ care să fie învârtit într-o apă. Trebuie să existe o persoană după care să suferim. Trebuie să avem o boală ca să putem să ne hrănim. La limită, totul e configurat în spaţiul sacrului. Avem nevoie de Zeu, altfel focul ar lua-o la fugă. Noaptea ar deveni o cazarmă cu demoni, plină de legi nescrise, gata să ne frământe întru-totul şi cu totul. Astfel, am ajuns să creăm personaje, supraoameni, chipuri perfecte, proiecte care să ne arate că suntem mai aproape de divin.
Ca orice alt animal care se joacă cu prada, omul, din egoism, a inventat şi Raiul. Nu frica de moarte ne face să fim arţăgoşi, ci modul egocentric de a privi lumea. Totul este o rană dacă nu exist eu! Aşa arată imperativul care ne ghidează spre luptă. O luptă acerbă, dar oarbă, căci totul este cuprins de furie, şi nu de gând.
Citeşte un articol. Click aici.
20 de comentarii:
:)) "Totul este o rana daca nu traiesc eu !?" , interesant postul insa nu stiu despre partea asta ce sa zic - nu mi -ar fi trecut niciodata prin cap , nu cred ca exista multe persoane care sa - si pus intrebarea asta ...evident parerea mea - sincera . :)
crazysoare@ printre randuri, printre randuri...asa se citeste...:)
Raportarea la divinitatea face parte integrantă din structura noastră umană. Din păcate,ne aducem aminte de Dumnezeu în momente critice - acel Doamne-ajută rostit cu ochii către cer -, iar atunci când e rost de paranghelie sau de dans pe mese ne spunem că divinitatea poate să mai aştepte fiindcă are răbdare destulă...
Cristian@ Exact in acele clipe de maxima intensitate, omul ar trebui sa si gaseasca vointa, sa se puna pe el deasupra, sa reziste, sa nu fac apel la principii, pana la urma tot de noi este vorba, orice ar fi...
suntem oameni....doar oameni....desi ne place sa ne credem altfel decat ceilalti...suntem la fel...oameni..
kid@ care ceilalti? crezi ca e vb de extra(terestru) aici? :)))
E greu sa accepti ca esti efemer..muritor..si chiar daca nu crezi in D-zeu, mintea noastra are nevoie de explicatii, sufletul de speranta..Eu cred doar ca ar trebui sa-l cautam pe D-zeu in noi si in ce ne inconjoara..sa ne acceptam clipele, si pe cele triste si pe cele fericite. Intersant blogul :)
Gandurile au incetat sa se mai gandeasca , au lasat loc si de altceva ...Trist !
bioarmonie: este greu sa accepti ca esti slab, nu muritor...
Ioana" oricat de mult as incerca sa inteleg ce spui nu reusesc, poate ma descurci...
Inainte de toate suntem oameni? Eu mai debraga as spune sa fim oameni inainte de toate, cu toate ca suna a fi cam acelasi lucru :))..si pana la urma ce inseamna sa fii om?
Iulia> SA fii slab...asta inseamna...
"Omul este un animal raţional care întotdeauna îşi pierde cumpătul atunci când este chemat să acţioneze în concordanţă cu principiile raţiunii."(Oscar Wilde)
Aici îţi dau dreptate.
Şi totuşi... Există sufletul! Sufletul este un piedestal pe care este clădit omul : fizic şi raţional. Sufletul nu este egoist şi nici animalic.
Intrebare, că tot ai pomenit de rai : De ce omul visează să ajungă în rai, dar înaintea morţii mai cerşeşte câteva clipe? - o întebare la care se găsesc o sumedenie de răspunsuri şi totuşi niciunul.
Herta@ Imi dai dreptate peste tot, insa nu vrei sa fii atenta. Apropo, textele se leaga intre ele, sunt ca o carte ce se desfasoara pe mai multe pagini...Cauta, sunt trei ani de zile, si o sa gasesti mult mai multe posturi interesante. Eu nu cred in suflet, cum nu cred nici in distinctia psihosmomatica, nu are sens. Cat despre rai si iad, este totul metaforic, normal ca totul se petrece aici, si nu in alta parte...
Ştiu, aşa e mai plăcut:)
Sufletul există, dar nu doresc să întipăresc o doctrină falsă nimănui. Eu nu cred în fericirea lumească. Fiecare cu "religia" lui.
Am observat că se leagă, felicitări pentru munca ta. Probabil voi citi când timpul se va îndura să mă lase să respir, că prea mă aleargă.
Herta@ Exista, dar nu in modul in care vorbesc crestinii d el, nu exista o entitate completa separata de trup care se inalta printre stele si te duce in adevar, cum ar spune Plotin si crestinismul. O sa fie o lucrare despre nous, psyhe, una, triada la crestini, si la plotin, cele 3 elemente cooriginare, o alta lucrare este si dualismul carteziam care e deja pe blog. Daca fericierea este dincolo ce nu ne luam viata? Sa ajungem mai rpd acolo. Multumesc si te mai astept...
"Nu frica de moarte ne face să fim arţăgoşi, ci modul egocentric de a privi lumea"
Da asa este, la noi frica de moarte se exprima, se releva printr-o continua transformare: Din mai prosti in cretini. Si tocmai de asta ne imbratiseaza Furia si Gandul sterotipal, viitor asigurat de lemn.
Dar si de transmis f.usor altora.
Voala..da vezi:))
Herta
Am eu o doctrina apropiata de functia Sufletului:
E cand hais, cand cea..!
Am zis eu ceva de creştini? Sunt şi ei...oameni ce cred că ştiu lucruri. Sufletul precum iubirea, sunt percepute altfel de fiecare om în parte.
Cât despre invitaţia ta, stai lin, îţi voi 'bântui' blogul atât cât îmi va permite timpul. Îmi plac temele pe baza cărora postezi şi aproape la fel de mult sa le discut.
Joker : Fiecare cu doctrina, religia şi raţiunea lui. E frumos că sunt atâtea puncte de vedere, atâtea gânduri în mintea umană. Omul nu e o fiinţă banală.
Trimiteți un comentariu