Aici este gol. Aici este un pas care merită să fie şters, ca rândurile care se apucă să te cutreiere cu foc, aşa este şi pasul meu, măreţ şi anost, ca un ciot care-ţi rămâne în gât. Orice ar fi, căutăm să ne scufundăm în tot felul de vorbe anoste. Omul este ca un pas, un ritm ce aleargă, stă, bate, ţine piept piedicilor şi alunecă uşor pe ascunziş. Nu o să fiu nimic mai mult decât o imagine. Pasul mă poartă în lumea lor, dar şi în lumea mea. O să fiu precum oglinda care se reflectă în gol. În imaginea lor o să mă proiectez eu, ca o nălucă dusă de vânt, ca un şarpe ce îşi ascute dinţii. O să rup blestemul cioburilor noastre. Sfera care mă înveleşte mă obligă să o depăşesc. Gândul care mă năpădeşte mă obligă să-l cutreier cu adevărat. Lumea lor vine peste mine, iar eu, cu hotarul meu, vin peste lumea lor. Un joc ce se preface în bine şi rău, ca lacrima care te toarce şi te ţese în ascunsul tău.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Ne tot frământă întrebările care ascund ceva în ele, tot încercăm să răscolim sinistrul perfid al fiecărui gând în speranţa că ... -
Astăzi am citit cel mai frumos comentariu la un articol într-un ziar online. Recunosc, mi-au dat lacrimile de râs, dar omul merită ...
-
Nu cred că există ceva mai interesant pe pământ care să nu fie trădat de jocul dintre alb şi negru. Nu există o dualitate mai m...
25 de comentarii:
Omul ce-şi caută sufletul în tomberoane de sticlă...
"Cel mai important lucru ce se poate spune despre trenul spre libertate e că va urca munţii. Ştii, fiecare din noi are munţi de urcat. Munţi care se înalţă până la cer, şi munţi care coboară tot mai jos."(În căutarea fericirii)
herta@ nu am inteles partea cu ''femeia fidela'', din comentariul precedent...
Aici este gol; 'aici' este gol; 'aici' este nimic; aici este nimic; aici și acum nu înseamnă nimic, dar este tot ce aveam, acest nimic este totul nostru, nimicul este totul; aici și acum e gol, e efemer, este etern; oricînd este acum și aici și oricînd este gol; deicticele sînt tot ce avem, goale, fără de sens, aici este aici, acum este acum, eu sînt eu - necunoscutul veșnic definit ca necunoscut.
Femeile nu sunt fidele! Femeile sunt deştepte şi te pot face să crezi că sunt fidele...
Fiecare au momentele lor în care sunt infidele, chiar şi in gând. Asta înseamnă o femeie rea, frumoasă şi deşteaptă. Acestea trebuiesc admirate.
Excepţie fac doar naivele...care nu ştiu să se 'joace', dar ne prind şi ele din urmă.
Crede-mă, ştiu deşi nu pare.
herta@ pai eu nu am zis nimic de fidelitate. sunt absolut de acor cu tine in tot ce ai zis, numai ca eu nu am afirmat contrariul, dimpotriva...
Te-ai gândit vreodată, că am putea fi un simplu gând? Imaginat de alții.Creat de alții. Existăm atât timp cât gândul există. Pentru mine oglinda e o poartă. O poartă către realitate și adevăr. Nimic din ce văd în oglindă nu mă poate minți. Nimic din ce simt când mă uit în oglindă nu mă poate nemulțumi. Pentru-că sufletul meu mă face să radiez. Și în fiecare zi sunt tot mai frumoasă. În primul rând pentru mine. Mulți nu au ochi și timp să vadă. Mulți nu înțeleg frumusețea. La mine ea vine din interior. Și am învățat să nu o îngrădesc. O îngrădești de fiecare dată când faci altfel decât îți dorești, de fiecare dată când te supui cotidianului.Și de fiecare dată chipul se mai ofilește un pic. Și ajungi un necunoscut în propria ta oglindă, mirându-te de tine...
Septembrie@ Gandesc, deci exist? Dar, banuiesc ca stii replica din Cel mai iubit dintre pamanteni: ,,pai, bine mah! plantele, animalele astea, daca nu gandesc, nu exista? Modernitatea a fost deschisa cu ideea asta, dar a cam apus de mult, deci nu stiu daca gandul este cel care ne inalta. De ce nu ar fi instinctul, ceea ce este mai putin rationalizat, de ce nu ar fi spntanul, simplitatea? Cat despre cotidian, am mai spus, nu putem sa fugim de el, si daca ne intorceam impotriva lui, tot in el ne situam, ca este aceeasi paradigma, lucram cu negatia ''ceva-ului'', si deci - nu suntem autentici in traiere....
".....Ce-o să faci tu acuma? mă întrebă aproape indignat. Am trudit cu tine să înveţi carte şi acuma or să te trimită pe vreun şantier, să dai cu lopata." Părea sigur de ceea ce spunea, de unde înţelesei că alţii avuseseră grijă să-i smulgă orice iluzie, cu brutalitatea oamenilor simpli, care consideră că prezentul e dat pentru totdeauna şi că, odată căzut, nu te mai ridici, inconştienţi, ca animalele, se cred la adăpost, gîndind: cine vrea să fie mare ajunge tot mic ...."
Nu, nu m-am gândit, sinceră să fiu, la: gândesc deci exist....m-am gândit că nu existăm decât în imaginația cuiva. Dar cum poate ajunge un gând să aibă propria lui rațiune?
Și da, nu putem fugi de cotidian, dar vezi tu, cotidianul ăsta tot noi îl creăm. Și cred, că depinde doar de noi cum îl trăim.
Septembrie@ gandul este ratiune prin modul sau de a fi. Nu e instinct, nu e inconstient, e ceva care se pune pe tava si se lasa disecat ca atare. Ma bucur ca ai reusit sa ti gasesti ceva, mai ales ca ti ai dat demisia, si mai ales ca este criza, o dovada de nebunie frumoasa, dar care ar fi putut sa te duca pe un drum gresit sau, daca tot ai facut pasul, pe un drum bun..Asta e smecheria, nu stim niciodata care va fi pasul, si gandim, spunem ca facem rational si pana la urma, tot irational luam o decizie, subit, taios, si asta pentru ca raspunsul este deja dat, noi nu trebuie decat sa facem pasul....sa vrem sa facem pasul.
:) Da, o nebunie frumoasă...mi-a luat 4 ore în cap să îmi găsesc alt job, a fost o chestie de noroc, printre altele. O nebunie pe care am mai trăit-o și pe care aș mai trăi-o oricând, pentru-că, până acuma, orice pas pe care l-am făcut, m-a dus spre ceva mai bun...pentru-că am avut voința să nu renunț la ceea ce vreau. Și pentru-că, fără modestie, am ce să ofer.
În altă ordine de idei, nu mai am curent. Și habar nu am cât o să mă țină UPS-ul ....Deci "nu îmi pasă de nimic, sunt fericit...."
:)
Nu vorbeam despre ce ai spus tu. Am văzut un comentariu în care se spunea despre femei că una din calităţile lor este şi fidelitatea. Ceea ce e total greşit, avem multe calităţi, dar pe asta în nicun caz.
Cât despre "sa vrem sa facem pasul", crezi că trebuie să condamnăm anumite atitudini?
De exemplu, chiar în ultima zi petrecută la fostul job, a fost ziua de naștere a unui coleg,așa că plecarea mea, a fost oarecum "sărbătorită" cu prăjituri și șampanie. Și fiind toți adunați pe acolo, una dintre colegele mele ce zice (vis a vis de plecarea mea)"Eh, atât cât este, bine că este". Sincer, mie mi-a venit să o arunc cu scaun cu tot pe geam.
Cât ne trag în jos astfel de atitudini? Ce ne face să fim mulțumiți, să ne tăvălim într-o situație pe care de fapt o urâm? Cu ce diferă gândul meu, de gândul ei...unde e rațiunea?
Herta@ ma miram, ca eu nu am afirmat asta...:)
Septembrie@ gandul ca este malefic, angelic, nu conteaza, rational nu inseamna etic. cei mai mari criminali pot argumenta rational de ce au comis o crima, crezi ca are vreo legatura cu morala? incurci lucruile.
Nu ma refeream la rațiunea gândului colegei mele. Mă întrebam de ce gândul ei nu are curaj...
Și cred că orice crimă are un motiv rațional, cel puțin dintr-un punct de vedere.
Mă deranja în schimb atitudinea...De ce e mai ușor să te complaci...
Septembrie: Pentru ca este. simplu. De ce sa te zbati cu ceva nou cand poti f usor sa stai la caldura? Pentru ca este usor sa nu ti asumi nimic, niciodata...
Probabil...dar, noul este incitant. Să trăiești, să descoperi, să cunoști...Mi-ar fi plăcut să mă nasc cu mult timp în urmă...ce bucurie trebuie să fi fost la baza descoperirii tuturor lucrurilor care pentru noi astăzi sunt banale....curentul electric, telefonul...roata :) Ce mai pot eu să fac? Să mai pun o spiță? Tot roată rămîne...
Septembrie@ asa este! insa unele lucruri nu poti sa le faci pur si simplu. ca sa poti sa te lasi condus trebuie sa faci si niste compromisuri, cred...
"Ce ne face să fim mulțumiți, să ne tăvălim într-o situație pe care de fapt o urâm? "
Poate frica...de ce am putea pierde. Si poate ca varianta cealalta nu e tocmai roz pur.
Jocul acesta de-a viata are si el limitele lui.
Primul "cred" care vine din partea ta si pe care il simt ca si o incertitudine...
Dreamer@ Orice joc presupune reguli.
Septembrie@ Cand am zis ''cred'' m am gandit in momentul ala la mine, nu am mai fost obiectiv, printre putinele comentarii cand am fost subiectiv, si asta pentru ca nu stiu pe ce drum sa o iau...
am ajuns JOS !
Vă mulţumesc !
Sper că "după" mine, să mai între cineva, nu de alta, dar E GREU să susţii că o cariatidă cu barbă, "la temelie" ... atâta filosofie !
...
Şi aici ESTE GOL (deocamdată), sub mine ! Ajutooor ! "Dacă" fac un pas:
-- ori cad ... cel mai probabil !
-- ori ZBOR ! ... ceea ce iar nu-i bine, pentru că : schimb "registrul", iar cel nou .. E PREA NOU !
La "mine" sunt ANOST, de aceea vă caut pe voi: OGLINZILE mele ! EU ... s-a disipat PRIN ... voi !
~
DE ... PE ... ŢĂRM !
depinde cum priveşti:
* în jos
* în sus
* în ...
Aşa ESTE: tot pe ţărm TE AFLI !
~
Cornelius,
PS: iar aici, pe ţărm ... DOUĂ urme de paşi ! Ale "mele", din loc în loc ... nu se văd !
Trimiteți un comentariu