Foto de Alex Mazilu.
În lumea virtuală totul este perfect. Nu există nicio pată care să transfigureze în vreun fel perfecţiunea ce o împleteşte. Aici, când toată lumea ajunge, totul este transformat. Fiind expresia unei lumi ce numai o minte bolnavă o poate transforma în adevăr, lumea virtuală ţine cu precădere să ne arate că suntem transformaţi în ireal. Buzele au gustul cel mai delicios, pielea este cea mai fină, părul se dezveleşte într-un dans utopic ce numai basmul îl poate atinge, ochii se înroşesc cu foc, sărutul devine cabalistic, iar himerele prind contur în timp real. Nu este de mirare de ce lumea virtuală prinde contur, doar este calea spre perfecţiune. Orice fătucă sau băieţel poate deveni întruchiparea Binelui. Pentru creştini, lumea ideală este dincolo, pentru noi, lumea ideală este în virtual. Ca o insulă ce separă irealul de real, lumea virtuală are în potenţă tocmai modalitatea reală de a fi ireal. Cine mai poate să te transforme, să te ridice pe scenă, aşa cum o face virtualul? Mai poate cineva să te hrănească cu vise? Ca parte a vieţii noastre normale, virtualul începe uşor să te acapareze şi astfel să te modifice într-un proiect ce aşteaptă să fie închis. Începe să-ţi dicteze mersul normal al vieţii. Dacă nu eşti în acord cu el, atunci ai încurcat-o! Cum să te dezici de astfel de norme? Când turma dansează, tu trebuie să zbori! Viitorul nu sună tocmai bine, cum spunea o veche reclamă, ci destul de anost. Aşa cum arată premisele de faţă, ceea ce va fi peste câţiva zeci de ani va fi foarte aproape de ceea ce am văzut în Matrix. Omul, deja, se comportă ca o maşină. Sistemul de reguli şi plăceri care-l obligă să-l adopte este cât se poate de tranşant: Nimeni nu scapă!
Citeşte un articol despre Hi5 şi Facebook. Dă click aici.
Mai multe poze găseşti aici.
13 comentarii:
"Aşa cum arată premisele de faţă, ceea ce va fi peste câţiva zeci de ani va fi foarte aproape de ceea ce am văzut în Matrix. Omul, deja, se comportă ca o maşină"...
Trebuie să recunosc că am fost şi rămân un fan al seriei Matrix. Dar specific că nu aş dori o astfel de lume în lumea reală... O duminică frumoasă să ai!
Cristian: Si eu am fost si sunt fan Matrix si Lost! :)Dar, inainte de Matrix, am fost fan Platon, idee filmul fiind tocmai din doctrina lui. O zi faina.
Adevarat. Iti impartasesc punctul de vedere, pana la procesul de robotizare, automatizare, transformare a omului intr-o masinarie aproape integral programabila. Nu as merge atat de departe, insa tendinta exista. Atata vreme cat mai avem suflete, hai sa traim cu ele! Cu toate ca e adevarat ca omul deja din comoditate prefera patternuri date.
Chiar sa fie acesta semnul inceputului sfarsitului?
As vrea sa cred ca ramanem suflete. Dar poate sunt doar o idealista... Who knows, what the future brings?
O duminica plina de soare!
Nu cred ca e asa grav. Stiu ca in lumea virtuala totul pare perfect, dar inca avem o minte ce poate citi printre "randuri".Traim prea mult in realitate si printre oameni reali in restul timpului incat e greu de crezut ca undeva ar exista perfectiune.
mie imi place sa visez.. :)
Și prin virtualul ăsta, se mai întâmplă "erori"...mai găsești câte un "intrus", mai un "spam", la fel ca și în viața reală...nimeni nu este perfect și chiar dacă crezi că în virtual ești vreun perfect...ei, bine tot o să fie un as care să îți citească "perfecțiunea", pentru-că și virtualul, la rândul lui este creat de cineva cu suflet și logic, orice suflet greșește. Și tind să cred că o să devenim niște roboței..o să devenim din ce în ce mai comozi și mai puțin atenți la ceea ce animă corpul ăsta al nostru...o să dispară bucuria revederii, bucuria îmbrățișării, așa cum a dispărut bucuria de a mai primi o scrisoare în cutia poștală sau o vedere de pe litoral de exemplu. Un sms, sau um mail rece, o felicitare virtuală și gata ți-ai făcut datoria. Pentru-că în ziua de azi totul se rezuma la "datorie" ci nu la plăcere. Puține lucruri mai vin din suflet, puțini mai pun pasiune în ceea ce fac. Dar mă întreb cine ne cere să fim perfecți, să fim așa și pe dincolo, să ne îmbrăcăm așa sau invers....cine decide și de când nu mai este îndeajuns să ne simțim bine în pielea noastră, în schimb trebuie să dăm bine. Pentru ce, pentru cine ? Ce rost are să creem acest virtual? De ce nu trăim realitatea, așa cum trăim pe virtual? De ce nu avem curajul să ne privim în față, să ne atingem, să ne descoperim..?
Pentru mine lumea ideala nu este cea virtuala. Virtualul este o alta cale de comunicare. E drept, ai universul tau, dar eu, cel din lumea virtuala sunt eu, cel din lumea reala. Si asta pentru ca nu doresc sa impresionez pe nimeni, asa cum nu vreau asta nici in lumea reala. Tot ce vreau e sa impartasesc ganduri, idei, suflet cu ceilalti...daca si ei doresc asta. As vrea sa fiu eu, cat mai aproape de adevar, sa nu ma mint, sa simt, sa spun.
Dreamer@ Imparti suflet si ganduri pe net? Nu este cam antagonic?
De ce-ar fi antagonic? La mine cuvintele pornesc din suflet.
Se pare ca de la o vreme, noi suntem fiinte duale, traim atat in realitate dar si in lumea virtuala. Fie ca vrem sau nu sa recunoastem, e viata noastra, atat reala cat si virtuala.
Tu ai auzit de cuvinte fara logica? Altfel cum mi-ai fi raspuns la intrebare? Poate ca vrei sa spui ca traiesti cu adevarat, ca te implici, investesti in lucruri, iar eu tocmai ti-am aratat ca nu exista asa ceva pe net. Cuvantul nu este suflet, trebuie sa fie transpus si rational. Cand omul spune tocmai ce spui, abia atunci se lasa mancat de virtual. Este cat se poate de evident/ Citeste si articolul cu facebbok.
http://www.alexmazilu.ro/un-exercitiu-mintal
O sapt. excelenta George !
Trimiteți un comentariu