Rămân şi acum la ideea că timpul se lasă sedus de emoţia unei îmbrăţişări pure. Nu ar trebui să ne temem de orgasmul fatalist prin care se dezveleşte orice încăpere lovită de irealul realismului. Nu ar trebui să ne mire că timpul se dilată odată cu dorinţa celor care înhaţă iubirea şi o iau de guler. În scara tuturor valorilor, în viaţa noastră personală, viermuiesc, mai tot timpul, valori, enigme sau dorinţe ce ţin să ne spună că unele sunt mai importante decât altele. Însă, tot cu timpul, ne dăm seama că himerele proiectivităţii şi ale cauzalităţii nenorocirilor noastre nu sunt decât nişte ţinte ce ţin, uşor, să te omoare sau să te ridice pe o columnă. Omul nu ştie să-şi organizeze şansele, dar ştie să le renege, să spună că mâine va lua o decizie importantă, un soi de revanşă existenţială faţă de trecutul nevoilor sale. Cine ne spune ce este mai important în viaţă? Există cu adevărat o ţintă a valorilor în care se înfig toate temerile şi reuşitele noastre? Şi cine mai spune că, dacă alegi una dintre ele, trebuie neapărat să o dai la o parte pe alta? Cum săpăm în cavoul gândurilor noastre? Cu lopata sau cu fulgul?
Daca omul se cunoaste foarte bine stie ceea ce ii trebuie...Valorile pe care el le cauta, provin fie din felul lui de a fi, din educatia pe care a primit-o sau "vin" odata cu trecerea anilor. Pana la urma tu, ca individ stii ce-ti face sufletul sa vibreze si ce nu...Nu poate sa-ti spuna nimeni altcineva de ceea ce ai nevoie.
Pifineata" Omul nu se cunoaste niciodata. Cred ca asta este ideea centrala a blogului, asta se desprinde din toate articolele, nesiguranta faptelor noastre, alegerile precare, tot felul de mecanisme nesatisfacute si nu concrete.
Una este sa stii ce vrei intr un anumit punct al existentei tale, si alta este sa te cunosti pe tine ca om. Sunt lucruri total diferite. In alti termeni, una este sa faci o alegere si sa lupti pentru ea, cum spui tu, de ex sa lupti pentru o sticla de cola si nu una de lapte. Asta ar fi prima varianta. Si alta ar fi sa spui sa spui ceva cu privire la tine, al fericirea ta, la ceea ce te implineste pe tine cu adevarat in plan general.
Irealul realismului loveste puternic, poate atat de puternic incat suntem trecuti pe stand-by, in subconstientul nostru. As spune chiar ca subconstientul este cavoul gandurilor. Este atat de vast incat practic degeaba sapam in el. Mai eficient este sa incercam sa inchidem constientul. Cele 10 procente pe care cica le folosim din creier sunt de fapt imagini "magice" ce au fost asezate acolo de societate prin procesul numit educatie. Important in viata este sa traiesti cat mai multe imbratisari pure, cum le zici tu. Imbratisarile astea sapa adanc in cavoul gandurilor producand scurcircuite intre diferite evenimente din viata sau mai bine spus din vietile noastre.
Cu inima? Offfff.....si nici ea nu este tot timpul sigura...Greu raspuns....Cred ca o sa-mi petrec intreaga viata cautand siguranta respectiva....Ar fi prea mult daca mi-as dori sa stiu ca nu voi pierde nimic, niciodata? Ca mi-as dori sa fiu mereu sigura de toate? Of, George, in ce lume traim? De fapt, noi traim cu adevarat sau suntem doar niste spirite calatoare, ajunse doar la un nivel superior? Probabil ca voi fi mereu in cautarea unei himere.....Exact ti-e lumea mai draga, se prabuseste tot in jur si iti dai seama ca siguranta asta a fost doar un balon de sapun si trebuie sa o iei de la capat.....Oare de ce trebuie sa fie asa? (Dap, stiu, e o intrebare infantila, dar nu ma pot abtine)
Offshore, tu suferi de...egocentrism putin. De ce nu accepti si parerile altora si vrei mereu sa apari atoatestiutor..? Omul cat traieste-nvata!
Cat despre ce zici tu in acest post...lasa-ma sa-ti spun ca fiecare om stie trei lucruri, ce este, ce vrea sa para, si ce devine! Fiecare dintre noi stim ce suntem , ce putem, ce ne dorim, ce slabicviuni avem, ce dorinti. Este un intreg amalgam care ne defineste ca om. In ciuda acestor lucruri, vrem sa parem altceva in ochii celor din jur, deoarece ne subestimam in raport cu ce crede "societatea" ca este de apreciat. Datorita tuturor "lucrurilor" (evenimente cauzatoare de sentimente) de care ne lovim in viata, devenim mereu altceva. Dar asta n u insesamna nicidecum, ca in orice punct al exietentei noastre, nu stim cine suntem si unde "stam". Intelegi?
Totul se trasforma se aplica intregului Univers, deci si omului. Insa fiecare om poate deveni un om mai bun sau poate decadea.
Este un subiect foarte vast ce ai ales sa discuti, si foaaaarte filozofic. Dar atentie! Incurci putin lucrurile. Accepta si parerile altora si abia atunci vei intelege mai bine.
toobored@ Excelenta chestia cu inchiderea constientului! Asta ma chinui sa zic de 3 ani de zile, ca rationalul si constientul sunt doar niste abureli, sunt in fapt - inconstiente.
Raphaelly@ Recunosc, sufar de egocentrism, egoism, egotism, narcisism, etc...dar cine nu o face? Asta era ideea ta despre articol sau despre mine? Ca vad ca nu are legatura cu articolul, pentru sectiunea Injuraturi si impresii despre autor vezi offshore.musicprod@yahoo.com. Te astept cu pareri, injuraturi, propuneri indecente, tot ce vrei tu, dar aici scrie despre articol.
Dar totusi esti un poet....si un filozof, pentru ca ai multe intrebari in posturile tale....si, nu, nu a fost intentua mea sa te jignesc. Commentul meu a venit ca un contracomment la ce i-ai zis Pifuneatai, ca "omul nu se cunoaste niciodata". Mi s-a parut ca ai generalizat ideea asta de om mereu neinteles, nici de el insusi, nici de altii. In fond, daca toti am fi poeti....cine ar mai rationa? Si nici asta nu am vrut sa sune malitios. Dar ai grija ce cauti pentru ca s-ar putea sa nu ai nevoie de ce vei descoperi.
Raphaelly@ Nici eu nu am vrut sa fiu ironic, insa in momentul in care faci o judecata de valoare cum ai facut tu, nu poti spune ca nu ai tras niste concluzii pripite. Nu ma consider filosof, nici poet, si o spun cat se poate de sincer. As vrea totusi ca oamenii care comenteaza sa fie obiectivi si sa lase sicanele la o parte. cat despre ideea cu omul, asa este, asa cred, poti citi articolul: Despre masca omului, acolo gasesti expunerea argumentului sau Hesse - lupul de stepa, Eminescu, Heidegger, sunt destui care spun asta, nu sunt singurul...
14 comentarii:
Daca omul se cunoaste foarte bine stie ceea ce ii trebuie...Valorile pe care el le cauta, provin fie din felul lui de a fi, din educatia pe care a primit-o sau "vin" odata cu trecerea anilor. Pana la urma tu, ca individ stii ce-ti face sufletul sa vibreze si ce nu...Nu poate sa-ti spuna nimeni altcineva de ceea ce ai nevoie.
Pifineata" Omul nu se cunoaste niciodata. Cred ca asta este ideea centrala a blogului, asta se desprinde din toate articolele, nesiguranta faptelor noastre, alegerile precare, tot felul de mecanisme nesatisfacute si nu concrete.
Hmmm...Ba sunt oameni care stiu foarte bine ceea ce vor si lupta pentru a avea! E prea general ce spui...Depinde de persoana si de la caz la caz...
Una este sa stii ce vrei intr un anumit punct al existentei tale, si alta este sa te cunosti pe tine ca om. Sunt lucruri total diferite. In alti termeni, una este sa faci o alegere si sa lupti pentru ea, cum spui tu, de ex sa lupti pentru o sticla de cola si nu una de lapte. Asta ar fi prima varianta. Si alta ar fi sa spui sa spui ceva cu privire la tine, al fericirea ta, la ceea ce te implineste pe tine cu adevarat in plan general.
Bine..Fie cum zici tu
Irealul realismului loveste puternic, poate atat de puternic incat suntem trecuti pe stand-by, in subconstientul nostru. As spune chiar ca subconstientul este cavoul gandurilor. Este atat de vast incat practic degeaba sapam in el. Mai eficient este sa incercam sa inchidem constientul. Cele 10 procente pe care cica le folosim din creier sunt de fapt imagini "magice" ce au fost asezate acolo de societate prin procesul numit educatie.
Important in viata este sa traiesti cat mai multe imbratisari pure, cum le zici tu. Imbratisarile astea sapa adanc in cavoul gandurilor producand scurcircuite intre diferite evenimente din viata sau mai bine spus din vietile noastre.
Cu inima? Offfff.....si nici ea nu este tot timpul sigura...Greu raspuns....Cred ca o sa-mi petrec intreaga viata cautand siguranta respectiva....Ar fi prea mult daca mi-as dori sa stiu ca nu voi pierde nimic, niciodata? Ca mi-as dori sa fiu mereu sigura de toate? Of, George, in ce lume traim? De fapt, noi traim cu adevarat sau suntem doar niste spirite calatoare, ajunse doar la un nivel superior? Probabil ca voi fi mereu in cautarea unei himere.....Exact ti-e lumea mai draga, se prabuseste tot in jur si iti dai seama ca siguranta asta a fost doar un balon de sapun si trebuie sa o iei de la capat.....Oare de ce trebuie sa fie asa? (Dap, stiu, e o intrebare infantila, dar nu ma pot abtine)
Offshore, tu suferi de...egocentrism putin. De ce nu accepti si parerile altora si vrei mereu sa apari atoatestiutor..? Omul cat traieste-nvata!
Cat despre ce zici tu in acest post...lasa-ma sa-ti spun ca fiecare om stie trei lucruri, ce este, ce vrea sa para, si ce devine! Fiecare dintre noi stim ce suntem , ce putem, ce ne dorim, ce slabicviuni avem, ce dorinti. Este un intreg amalgam care ne defineste ca om. In ciuda acestor lucruri, vrem sa parem altceva in ochii celor din jur, deoarece ne subestimam in raport cu ce crede "societatea" ca este de apreciat. Datorita tuturor "lucrurilor" (evenimente cauzatoare de sentimente) de care ne lovim in viata, devenim mereu altceva. Dar asta n u insesamna nicidecum, ca in orice punct al exietentei noastre, nu stim cine suntem si unde "stam". Intelegi?
Totul se trasforma se aplica intregului Univers, deci si omului. Insa fiecare om poate deveni un om mai bun sau poate decadea.
Este un subiect foarte vast ce ai ales sa discuti, si foaaaarte filozofic. Dar atentie! Incurci putin lucrurile. Accepta si parerile altora si abia atunci vei intelege mai bine.
Sau poate in narticol te refereai la persoana ta?
Si sa stii: critica este consctructiva!
Saluti
toobored@ Excelenta chestia cu inchiderea constientului! Asta ma chinui sa zic de 3 ani de zile, ca rationalul si constientul sunt doar niste abureli, sunt in fapt - inconstiente.
Angela@ 10x :)
Raphaelly@ Recunosc, sufar de egocentrism, egoism, egotism, narcisism, etc...dar cine nu o face? Asta era ideea ta despre articol sau despre mine? Ca vad ca nu are legatura cu articolul, pentru sectiunea Injuraturi si impresii despre autor vezi offshore.musicprod@yahoo.com. Te astept cu pareri, injuraturi, propuneri indecente, tot ce vrei tu, dar aici scrie despre articol.
Dar totusi esti un poet....si un filozof, pentru ca ai multe intrebari in posturile tale....si, nu, nu a fost intentua mea sa te jignesc. Commentul meu a venit ca un contracomment la ce i-ai zis Pifuneatai, ca "omul nu se cunoaste niciodata". Mi s-a parut ca ai generalizat ideea asta de om mereu neinteles, nici de el insusi, nici de altii. In fond, daca toti am fi poeti....cine ar mai rationa? Si nici asta nu am vrut sa sune malitios. Dar ai grija ce cauti pentru ca s-ar putea sa nu ai nevoie de ce vei descoperi.
Seara buna ;)
Anonim@ Nu ma consider filosof si nici poet.
Raphaelly@ Nici eu nu am vrut sa fiu ironic, insa in momentul in care faci o judecata de valoare cum ai facut tu, nu poti spune ca nu ai tras niste concluzii pripite. Nu ma consider filosof, nici poet, si o spun cat se poate de sincer. As vrea totusi ca oamenii care comenteaza sa fie obiectivi si sa lase sicanele la o parte. cat despre ideea cu omul, asa este, asa cred, poti citi articolul: Despre masca omului, acolo gasesti expunerea argumentului sau Hesse - lupul de stepa, Eminescu, Heidegger, sunt destui care spun asta, nu sunt singurul...
Trimiteți un comentariu