Se pare că amicul Google a devenit prietenul de nădejde al tuturor. Aici învăţăm cum să ne spălăm pe cap, pe dinţi, tot aici învăţăm să găsim fraze de agăţat, cum fac toţi talibanii din Italia care-mi verifică blogul regulat…poate, poate, iese ceva. Raţionamentul după care îşi ghidează Google fiecare căutare a fost implementat, cu mult timp înainte, de un neurolog sau psiholog care spunea că mintea umană poate să reţină până la 7 numere sau cuvinte – undeva în jurul a 9 cuvinte, să-i spunem, cam pe aici. Mai târziu, sistemul a fost preluat de siturile de căutare. Care e ideea? Că orice discurs implică un anumit set de valori, iar în cazul tipei cu pricina, cea care caută soluţii pentru iubire cu bani, se pare că este destul de performant. Acum nu se mai vorbeşte pe la colţuri, nimeni nu-şi mă dă coate, e mult mai simplu să-l întrebăm pe amicul Google. Aveam un prieten care îmi spunea acum vreo doi ani că, dacă Google ar căpăta conştiinţă, ar fi prăpădul de pe lume. Râdeam de el, atunci, dar se pare că ideea nu este aşa de precară. Dacă s-ar naşte o voinţă într-un motor de căutare, ce s-ar întâmpla? Păi, toate tipele în genul minunatei cu pricina ar avea o dilemă, toate ar trebui să folosească acelaşi limbaj de agăţare, toate ar trebui să fie într-un anume fel, să nu iasă din cuvântul domnului Google sau Yahoo. Putem să creăm portrete aşa, putem să aflăm ce mănâncă lumea, putem, într-un cuvânt, dacă am fi vreo organizaţie secretă sau o mare corporaţie, să ne găsim victima perfectă. Să nu credem că nu se întâmplă asta deja…Cu toate acestea, ce aş putea să-i spun eu bietei fiinţe? Că unul cu bani îl găseşte în mall sau în maşină. Că nu are rost să-l caute pe unul cu bani dacă ea nu ştie ce e cu ea pe lume, dacă totul se reduce la un individ care trebuie să o întreţină. Urât! Nimic nu este mai urât pe lume decât să fii întreţinut. Adică, să fii o marionetă cu suflet, să stai într-un picior şi să-ţi sugi degetul de fiecare dată când sughiţă patronul. În fond, nu ştiu de ce mă mai obosesc cu atâtea explicaţii, fiecare cum poate, cu ce poate…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Ne tot frământă întrebările care ascund ceva în ele, tot încercăm să răscolim sinistrul perfid al fiecărui gând în speranţa că ... -
Astăzi am citit cel mai frumos comentariu la un articol într-un ziar online. Recunosc, mi-au dat lacrimile de râs, dar omul merită ...
-
Nu cred că există ceva mai interesant pe pământ care să nu fie trădat de jocul dintre alb şi negru. Nu există o dualitate mai m...
10 comentarii:
:) Interesanta tema.... si pana la urma, unde gasesc barbati cu bani :)) ?
tu unde crezi?
da intr-adevar interesanta tema, pacat ca in zilele noastre e prea adevarata, deoarece am devenit cu totii sclavii scumpului google. stau si ma gandesc la fraza "daca ar prinde viata un motor de cautare" si concluzionez ca poate fi asemanata aceasta imprejurare cu apocalipsa, pentru un anumit tip de persoane, dar care din pacate este mare. in concluzie, foarte interesant subiectul:)
Unul cu care sa mananc vata pe bat in parc in tim ce vorbim despre Hegel unde gasesc?Unesc ratiunea cu sensibilitatea sau si pentru asta am nevoie de big G?
gaby@ Multumesc. Te mai astept pe aici.
Devoratoarea de muzica@ Pai, iti poti lua laptopul cu tine in Cismigiu si acolo este si vata pe bat..si uita asa..tot cu domnul G iti rezolvi problema:)
Eu i-as spune asa bietei fiinte: un barbat cu bani nu va avea niciodata grija ca ei sa ii fie bine, nici nu cred ca o va iubi...Si asta, pentru ca, el stie ca ea are un sg scop..Nu o va aprecia niciodata.:(( Nu cred ca daca ai un iubit cu bani ai si fericire. Asta e parerea mea. Lucrurile simple, venite din inima sunt cele care ne intregesc ca oameni.
O femeie sau un barbat care alearga dupa bani nu o sa si puna niciodata problema iubirii. Ei nu gandesc in termenii astia!
Perfect adevarat George!
Pifuneata@ Si daca nu e asa? :)))
Trimiteți un comentariu