Filosofia a fugit de retorică şi s-a întâlnit cu ea după colţ. Matematica ţine să fie instrumentul raţional, dar uită că nu există aşa ceva. Aproape toate principiile logicii sunt precare. Nu există sistem care să nu pocnească în propria lui creaţie. Fizica dărâmă empiric multe ecuaţii care ar trebui să aibă în vedere tocmai punctul de pornire. Nu spun că nu există nimic, ca un iubitor de solipsism, ci că totul are o valenţă poetică, retorică, sofistică, culmi vecine cu eroarea care ţin să ne arate că şi adevărul este "precar". Cum să ajungem la adevăr dacă totul este bătut în cuie? O răsturnare a tuturor valorilor nu mai este valabilă, o revoluţie kantiană nu mai este posibilă, ştiinţa este o religie care are iz de tămâie, canoane şi cutume perimate şi sugrumate voit de unii şi de alţii. Dinamita nihilismului nici nu poate fi gândită, deconstrucţia la fel, totul este ţinut în braţe de un sistem care, culmea, caută valori!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Ne tot frământă întrebările care ascund ceva în ele, tot încercăm să răscolim sinistrul perfid al fiecărui gând în speranţa că ... -
Astăzi am citit cel mai frumos comentariu la un articol într-un ziar online. Recunosc, mi-au dat lacrimile de râs, dar omul merită ...
-
Nu cred că există ceva mai interesant pe pământ care să nu fie trădat de jocul dintre alb şi negru. Nu există o dualitate mai m...
7 comentarii:
Mda, o dilema interesanta, presarata si ea (pana si) cu imposibilitatea lui umwertung aller werte (reviziuirea tuturor valorilor) ...
Este simplu, trebuie refacut un cod al legilor care sa fie respectat orbeste, nu pus la indoiala. Democratia a fost inteleasa ca dez-unitizare, o orgie a bunavointelor.
Recomand Razboiul Sfarsitului Lumii (Llosa) si filmul Octpob (rusesc). Credinta, in tot ridicolul ei plin de frumusete, detine rezolvari pentru formulari si trairi de orice fel (matematice, filosofice, fizice etc). Legislatia coerentei se afla intr-un tel comun, iar singurul tel comun este Dumnezeu.
Incepand de la Picolo della Mirandola, pana in perioada pre-kantiana, incercarea neo-aristoteliana/ platonista de unificare a tuturor religiilor, tocmai faptul in sine a generat mai degraba discrepante decat a provocat coeziune. In fine, Dumnezeu este PACE, iar solidarizarea in jurul unui concept de asemenea anvergura... ne-ar mutea elibera de maracini.
Nu stiu daca solutia sta intr-un principiu care uneste totate valorile. Nu crezi ca deja se intampla sa plecam si sa ajungem tot la el? De la presocratici pana-n zilele noastre tot ne miscam in jurul nemiscatului care misca (Urstoff). Credinta, ca tot spui ca rezolva totul, nu o face deja? Mie mi se pare ca stam pe loc, sincer...
Stam pe loc tocmai ca ne miscam prost!
Fiecarte cu credinta..in/pe limba lui.
Credinta? Ok! Insa ce te faci cu oamenii.
I-am pierdut pe drum.
Educatia naste monstrii, maneaua produce indivizi(eficienti)fast-food in orice...
Comitetele, familiile, facultatiile etc sunt producatoare de automatisme, artefacte si multe alte simulari. Premisa? Se misca. Asta e important. Sa participi! Olimpiada capiatului optimist cu aura stralucitoare "speranta"!!!?
Ba si nu doare:)
Culmea!!
Joker@ Traim intr o societate de consum care isi devoreaza indivizii...
Dupa precum veziiNiimeni nu are interesul sa o salveze..sa-i ofere ceva! O mana , un cuvant..o inima.
Canibali ai traditionalismului, ai familiri/lialismului sec,gol...si sa nu zic mai multe!
Am ajuns la momentul in care nimeni nu se mai poate Reinventa!
De la 2 in sus !!!
"ştiinţa este o religie care are iz de tămâie, canoane şi cutume perimate şi sugrumate voit de unii şi de alţii"
Eh, nici chiar așa...
delta@ dar cum?
Trimiteți un comentariu