Astăzi am ieşit la iarbă verde. Mi-am pus un preş anost pe acolo şi m-am aruncat ca un leu în cuşcă. Am avut nişte probleme cu furnicile. Noi, oamenii, vrem să fie totul perfect, nu? Oricum, a meritat. Am avut un loc care îmi permitea să mă joc şi cu soarele, dar şi cu norii. Chestia e că am avut timp să citesc, să mă uit liniştit la nişte furnici şi să dorm pe acolo. Cartea avea un miros de iarbă şi-mi spunea că nimic nu contează atâta timp cât te relaxează. Ce-am aflat din ea? Că nu contează numărul de cărţi citite, că nu eşti genial dacă parcurgi din necesitate, ca un gândac de bibliotecă şi spui că ai citit o mie de cărţi, că viaţa este frumoasă când eşti împăcat cu tine. Şi, când suntem noi, oamenii, împăcaţi cu noi? Păi, atunci când uităm complet de aberaţii colorate care ne spun că trăim printre stele. Mai simplu spus, când ne recunoaştem vina, când nu purtăm ranchiună şi nu suntem fanatici. Când cerşim durere doar ca să putem spune că am trăit. Lacrimile sunt sudoarea vieţii, şi nu dracul în persoană. Cred că este cel mai greu să împaci un om cu un alt om ce se ascunde în el. De fapt, nici nu avem cum…Dovadă stă masca pe care o purtăm cu necesitate. Nu este un lucru rău că avem o mască, un lucru rău este să afirmăm că nu o avem, că nu suntem ipocriţi, că suntem consecvenţi şi că le ştim pe toate. Recunosc, cartea nu spunea asta, dar m-am gândit să vă păcălesc cu un adevăr, un gând, culmea, spus tot de mine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Ne tot frământă întrebările care ascund ceva în ele, tot încercăm să răscolim sinistrul perfid al fiecărui gând în speranţa că ... -
Astăzi am citit cel mai frumos comentariu la un articol într-un ziar online. Recunosc, mi-au dat lacrimile de râs, dar omul merită ...
-
Nu cred că există ceva mai interesant pe pământ care să nu fie trădat de jocul dintre alb şi negru. Nu există o dualitate mai m...
14 comentarii:
;)) despre ce era cartea?
Loredana@ Secret! :)
Degeaba citesti daca nu esti capabil sa simti. Pe de alta parte este minunat sa intelegi ceea ce simti. Sa ne recunoastem mastile..frumos spus :).
Offf...ce m-ai pacalit de rau :))
Cred ca omul nu poate fi impacat cu sine, congruent cu el insusi decat in fata mortii, atunci cand tot ce e material dispare si sufletul e eliberat.
Fly2sky@ Exact asa e:)
amanta si iubita@ vezi sa nu ramai pacalita...;))
free spirit@ despre asta este vb si in articolul cu masca omului. daca dai click pe cuvantul ingrosat.
Ca să te enervez din nou:)
Unul dintre semnele sigure ale valorii literare a unei cărţi este faptul că poate fi citită într-o mare varietate de moduri.
Poate, acesta a fost mesajul subliminal pe care ţi l-a indus cartea, şi deci ea te-a păcălit pe tine şi nu tu pe noi:))
herta@ Este normal sa joace un rol important, o carte...Dar, chiar nu am zis nimic din ea:))) nu m ai enervat niciodata. imi esti draga:) ca sunt eu ciufut asa un pic..asta e altceva! :))
Nimic de-a face cu cartea si cu faptul ca esti ''asa un pic ciufut"(zau ...nu vrei sa cauti alta ...descriere...nu-mi place cuvantul deloc ...numai ciufut nu te vad(citesc)).
Are mai mult legatura cu ...furnicutele invadatoare.Peste weekend un aligator a iesit dintr-un lac..in Florida...a traversat soseaua si a intrat vineri intr-o scoala...s-a ascuns destul de bine...si a ramas incuiat pana luni cand copii s-au ''distrat'' la vederea noului coleg......Te mai supara....furnicile???
Later gator...
myeyesonyou@ Eram un pic ironic, pentru ca lumea tot vrea sa afle cate ceva despre mine, desi textul asta, iarasi, nu zice nimic despre mine. Ba, mai mai mult, daca dai click pe cuvantul ''masca'' o sa dai de un articol care tocmai asta spune: ca nu poti cunoaste niciodata pe cineva. Sincer, este un mod de a scrie obiectiv, desi, culmea, pare subiectiv. Asta tine de iscusinta cu care reusesc sa creez impresia. Creatorul are viata lui, opera are viata ei...Sunt doua lumi diferite.
Poate că nu toţi vor să te afle..
Sincer, eu nu vreau :D
Frumoasa pacaleala:) Poate data viitoare va fi pe 1 aprilie, sa fie vorba despre un registru oficial:P Si eu am iesit ieri cu doua prietene, nu la iarba verde, ci la o plimbare si franturi de filosofie :) Personal, m-am simtit impacata dupa discutiile avute si deciziile luate :) Sunt linistita in interior cand ma accept asa cum sunt, cu defecte si calitati, cand rad si stiu ca exista speranta in ziua de maine:) Ah, si cand e soare pe cer:)
Trimiteți un comentariu