Despre draci şi îngeri

Partea scrisă de înger.

       Există un conglomerat de forţe care năpădesc firea umană. Unele sunt negre, iar altele sunt albe. Un soi de pâlnie care cerne lacrimile focului şi care ucide orice tornadă. Demonii din noi sunt hazlii, au curajul să se prefacă în îngeri şi să zâmbească. Un drac frumos poate fi un prieten de nădejde, un actor ilustru ce îţi dă putere în clipe ineluctabile. Dracii sunt isteţi, au capacitatea să se metamorfozeze în orice. Ei nu ţintesc în jos, ei duc în sus tocmai ca să te coboare. Îngerii sunt puri, noumenali, ei nu zâmbesc incitant, ci cât se poate de natural. Sunt frumoşi prin culoare şi puternici prin pubertate. Asul unui câştigător poate fi întoarcerea la mirarea inocentă, cea care îi purta pe filosofii greci pe culmi. Îngerii, spre deosebire de draci, nu se pot metamorfoza, scopul lor fiind par excellence virginul. Dracul corupe, dezvirginează teritorii, el înscăunează valori şi distruge canoane. Funcţia lui este veşnic cotropitoare, pusă pe şotii şi jucăuşă. Virginul este laconic, atitudinea lui fiind măgulitoare, înduioşătoare. Demonul este desfăcătorul de drumuri, el atacă tot ce este necălcat în tine, stinge ape şi aprinde focuri, totul pentru a corupe. Dracul nu este negativ. Îngerul nu este pozitiv. Cu aceste reţete lucrăm noi, turma, cei care ne punem mâna la gură, atunci când considerăm că am greşit cu ceva. Aceste forţe sunt incisive prin ele însele. Gilles Deleuze descrie fenomenul forţelor care stau la obârşia voinţei de putere exact aşa. Dacă înţelegem mecanismul ascuns al inconştientului, atunci putem să ne rupem complet de bariere, să distingem cu adevărat dincolo de bine şi de rău. Mecanismul care se încleştează ţine de o atomică complementară. Când vorbim de drac sau de înger, vorbim de disimulare, de o conjunctură incipială care se joacă în tine şi cu tine. Tu nu eşti nimic mai mult decât un joc de note muzicale, dictate şi orchestrate cu migală de nişte forţe ascunse. Anatomic, biologic, dacă vrei, toate elemente care întregesc psihosomatic structura noastră sunt în noi prezente, ele nu fug, sunt acolo şi ne fac concret cu ochiul. De la jungla care joacă în noi la aşa zisul adevăr care face din noi nişte subiecţi goi, este un mare drum, o prăpastie care falsifică orice speranţă de a ajunge cu adevărat la esenţa noastră.

Partea scrisă de drac.

* Ca să înțelegi întru-totul acest articol ar trebui să ştii unele lucruri:

Să ştii ce este voinţa de putere în accepţiunea lui Nietzsche.

Să ştii exegeza cu privire la conceptul mai sus amintit.

Să fi citit Deleuze, Nietzsche, Vattimo, Cioran, Heidegger - cu privire la conceptul de voinţă de putere.

Să poţi să distingi analitic şi sintetic.

Să nu fi prost!

Să fi ascultat Wagner!

Să fi citit măcar o singură dată Biblia.

Să ştii câte ceva despre fizica lui Democrit ( cea pură, nealterată de alte doctrine).

Să ştii ce este scepticismul şi cum se manifestă.

Să nu te cheme x. Niciodată nu mi-a plăcut cum sună.

Să fii un bun dansator. Dacă nu simţi forţele în tine, degeaba.

Să te speli pe mâini când ieşi de la baie.

Să nu fumezi!

Să nu fii mimat în pat.

Să nu crezi că tu deţii răspunsuri supreme.

Să fii ideal.

Adică, să nu exişti! 

Offshore ascultă: