Mă gândem la genul acela de relaţie bazată pe "potrivire". Cum două persoane ajung să se sincronizeze şi să se împletească perfect. Cum, de fapt, ele se forţează să găsească ceva "comun". Şi normal, mi-a venit un dialog în cap.
El: Bună!
EA: Bună!
El: Tu te uiţi la televizor seara?
Ea: Hm, nu prea, nu mă atrag personajele de acolo...
El: Tu te speli pe faţă cu apă?
Ea: Da, normal.
El: Îţi dai seama câte avem în comun?
Ea: DA! Îmi dau seama. NU pot să cred că te speli cu apa!
El: Nici eu. Este incredibil cum soarta a vrut să ne aducă împreună. Este tot ce-mi doresc.
Ea: Şi eu la fel. Aleg să iubesc şi nu mă dau într-o parte. Dar, tu foloseşti pastă de dinţi când te speli pe dinţi?
El: Incredibil, Da! Nu pot să cred cum soarta divină ne-a făcut cu ochiul, cum totul acum se leagă, eu sunt al tău şi tu eşti a mea!
Ea: Aşa e. Şi ne vom iubi cu patimă şi eros până de o fi să nu mai fie....
El: Eros Ramazzotti? Adică, îl vrei pe el ca substitut? Ea: Nu. Off! Era o sintagmă!
El: Da, auzi? Nu-i aşa că merele sunt bune?
Ea: Prefer perele...
43 de comentarii:
Mda... si potrivirea asta este pana la un punct... Asemanarile cu celalalt sunt minunate si utile; deosebirile insa, atunci cand nu sunt prea adanci (in special la nivel de idei, conceptii) sunt de fapt sarea si piperul unei relatii, contrariul acela care face ca cele doua jumatati sa se caute cu sete permanent... Potrivirea are, asadar, la baza asemanari, dar si deosebiri. E un nu-stiu-ce. Unii o numesc "chimie", altii "magie" etc.
Super tare :))..
Femeia..capricioasa si plina de chichite...
da,da... nu.i asa ca ne potrivim? ah?:> ce mai ... daca pana si imaginatia noastra este de acord cu asta, dar mai ales a ta:> te inspir :X:))) anyway.. ai dreptate in legatura cu modul in care exagereaza unii "dragostea la prima vedere"... hmm.. in cazul asta ar fi " dragoste la prima tastare"?!:))
Bine punctat postul,ca si restul de asemenea.Se spune ca extremele se atrag,dar asta nu inseamna ca intotdeauna se intampla asta.Cat despre potrivire sunt de acord cu tine ca uneori incercam sa facem in asa fel incat sa existe ceva comun intre doua persoane de sex opus.Insa,daca ar fi sa avem totul in comun,ar aparea monotonia relatiei,starea aceea de plictiseala,de banal,dar daca parerile se mai si contrazic,apare gustul de sare si piper al relatiei respective,dupa cum spunea si La Rose Jaune mai sus.
La rose jaune" aici ar fi o chimie fortata..
joliesse" merci. un mic text ironic
hahahaha, so funny, pai daca doi oameni vor neaparat sa aiba o relatie, treb sa se lege de ceva. nu exista reteta perfecta pt o relatie, dar ca sa mearga inainte consider ca un punct comun solid ar fi bine sa existe.
lady bug" asa e, lumea se iubeste pe pe net... Ba chiar unii mor, isi lasa copii sa moara de foame, crescand personaje virtuale..
:))))) dialogul tau mi-a adus aminte de "Cantareata Cheala" a lui Eugen Ionescu...
Eh, ce sa faci? Oamenii sunt disperati dupa dragoste; asteapta prea mult sa gaseasca persoana potrivita si cand se plictisesc decid sa se pacaleasca pe sine, gasind argumente stupide pentru a se lega de "oricine" le iese in cale. Si pe urma se mira ca nu se inteleg cu "alesul"/"aleasa" sau, mai rau, ca au gasit un/o ALTCINEVA, mai potrivit(a) - dar prea tarziu :))))
E vina noastra, a oamenilor. Ca nu comunicam unii cu altii, nu indraznim sa ne aratam adevaratul caracter si nici nu vrem sa-l vedem pe al altora, de frica. Iar fara comunicarea asta cum vrei sa-ti dai seama cu cine te potrivesti si cu cine nu?
Intr-o relatie exista intotdeauna puncte in comun insa tocmai faptul ca eu imi beau cafeaua dimineata si nu mananc decat dupa 4 ore si el bea ceai si mananca atunci cand se trezeste, faptul ca eu aprind lumina la 3 dimineata sa imi fac unghiile si el da TV-ul prea tare cand vede un meci...astea fac sarea si piperul unei relatii...chimia este apropierea de ideal...chimia este compatibilitatea maxima, atunci cand sentimentele sunt produnde, cand ne intelegem din priviri, atunci cand simtim de departa ce si-ar dori cand ajunge acasa...chimia si sufletul pereche!
ioana@ u ai un blog? si eu! iti dai seama? :)))
Annya@ dar nici sa fortam lucrurile, nu deriva chimia din acest lucru, si nici din incompatibilitate asa cum spune lumea pe aici... e cu totul altceva, dar in alt post, sau citeste pe blog "Dragostea iubirii" si acolo o sa gasesti niste teorii interesante..
Pseudo@ u crezi in comunicare atunci cand e vb de dragoste? eu unul, nu. Trebuie sa existe ceva care sa fac posibila comunicarea, dar nu comunicarea sa puna in scena iubirea. Logos ca modalitate de iubire! Suna cam trist, e ca si cum ai astepta sa ti se spuna ceva, eu tocmai asta critic, modul fals de a ne apropia prin limbaj si inventii stupide. multe fete se lasa pradate si invers - de niste cuvinte goale. ESTE SIMPLU SA VORBESTI, MAI GREU ESTE SA IUBESTI! si cu rima :))) ms de com
Este un dialog al surzilor, un misto finut despre potrivire. E superficialitatea unei relatii. Din aceasta cauza esuam, ca suntem superficiali si intelegem dragostea ca pe un foc de paie. Unii se potrivesc in rele, altii in bune, unii se deosebesc. Ceea ce ii tine e dragostea, care niciodata nu cade. Si asta e greu de gasit.
Fluture@ asa e. ma bucur ca am gasit un limbaj comun. merci
Imi permit sa presupun un dialog intre cei doi peste 10 ani de la marea portivire:
-Te uiti la televizor?
-Sigur, e meci.
-Normal, nu-ti pasa ca sunt atatea de facut in casa!
-Te speli cu apa pe fata?
-Da, pentru ca n-ai vrut sa-mi cumperi apa aia de trandafiri desi te-am rugat!
-Eros Ramazzotti?
-Ce Ramazzotti, femeie? Eu vorbesc despre Eros fiul lui Hermes, dar tu nu ai de unde sa stii, ca-n loc sa citesti te uiti la telenovele!
Constata prea tarziu ca potrivirea nu avea origini divine...
:D
arcadia@ de asta e bun banchetul! nu? mai aflam niste lucruri de acolo... Merci@ Genial dialogul tau! Te mai astept...
@ Offshore,
Tu te referi la "Trebuie sa mai cumpar cafea" si "Aoleu, ma enerveaza ca nu duci gunoiul" :))). Imi pare rau dar aia nu e "comunicare" - nu la chestiile de genul asta ma refeream. Si nici la cuvinte goale, declaratii de doi bani. Prin "comunicare" eu inteleg mai degraba curajul de a-i arata celuilalt exact cum esti, de a-i imparatasi ceea ce chiar crezi - fara frica de a fi judecat de respectivul. Sa ai destula incredere incat sa nu te sperie faptul ca-ti stie vulnerabilitatile - dar sa nu judeci nici tu cand ti se da ocazia. Cuvintele au si ele un rol in aceasta cunoastere, e adevarat, dar sunt folosite doar pentru a exprima ceea ce altfel nu poate fi zis (ce conceptii am eu despre lume, despre cei din jurul meu, ce vreau de la viata, ce inteleg prin fericire - lucruri pe care doi oameni chiar le-ar avea in comun intr-o relatie ideala). Nu mi se pare deloc trista dragostea prin cunoastere, dobandita si intarita in timp. Mult mai trista si falsa mi se pare notiunea de "dragoste la prima vedere", cand i se pune cuiva pata pe altcineva si este in stare sa sara pe geam pentru pers respectiva. Aia e pasiune, obsesie... altceva. Si ASTA este relatia in care se ajunge la situatia descrisa de tine, cu pasta de dinti si spalatul pe fata.
Dar in fine... fiecare vrea altceva de la viata. Si de la ceilalti. Sorry de commenturile kilometrice :P
tare:))
auzi;;) da tu respiri oxigen?;;)
pseudo@ nu ...chiar nu este. Este tocmai un avertisment al celor care cauta iubirea la prima vedere, prin forta sau alte mijloace, unul fiind limbajul. Recunosc ca nu dau doi bani pe relatiile construite in timp, pentru nu exista asa ceva. cand construiesti ceva, cand o iei de la temelie, inseamna ca ai nevoie de un acoperis care sa te acopere de temerile tale, de lucrurile care te apasa, chiar si in mod normal, acoperisul tine de cald, si nu de frig, in termeni pragmatici, in schimb, psihologic daca vrei, cauti sa acoperi adevarul, ceea ce nu exista, impaturesti nimicul, ii dai conotatie si in imbraci in poleiala, ca pe bradul de craciun care nu se afla tocmai in starea lui naturala de a fi, in viata, in padure. Iubirea naturala trebuie sa te faca sa vrei sa construiesti casa, a priori, nu sa muncesti deja, ca si cum ai avea un tort in fata si incepi sa l imparti cu pers "Iubita", nu, e gresit. Cu persoana iubita, ori nu ai bevoie de tort, ori il cumparati impreuna.
you made my day :))
roxana@ nu, hidrogen, si beau cola! :))
irina@ ce a mai ramas din ea, nu?
ariana@ treaba? hmm..suna cam murdar asa...:)) eu zic ca e ceva normal:)
barbie@ chimia! asa e. dar vezi u ca unii o cauta, o inventeaza, asta e problema pana la urma...
Ahahaa!!Ce mi'a placut post'ul tau!
Eu una prefer sa n'am asa multe in comun cu el, dupa asta se ajunge la ceva de genu':"Ba, stai sa'ti povestesc de filmul meu preferat..mama, alaa..personaju principal.."
"Da, stiu, e de fapt un preot criminal care..8-|"
"De unde stii?!"
"Ai uitat?!Suntem la fel8-|".
Si e o rutina de'asta nasoala.Eu prefer sa bat iubitu' decat sa spun ca'l iubesc, prefer sa las vanatai decat sa strig "ingeras"..Mie imi place sa ma contrazic si s'o tin pe'a mea, pana ne dam seama ca ajungem sa ne certam si izbucnim in ras.
:D f simpatic
"El: Da, auzi? Nu-i aşa că merele sunt bune?
Ea: Prefer perele..."
El: Normal. Doar ne potrivim : ne plac la amandoi fructele.
doamne cat am mai ras! :))
aaa... si ai ratat cel mai important (imi permit sa fac o mini-continuare la dialogul tau...):
" - Aa... eu sunt baiat....
- Si eu sunt fata!
- Waa... Iti dai seama ce ne potrivim?! Auzi, dar eu port blugi!
- Si eu fusta!! Clar, ne potrivim de minune!! "
Inca rad cu lacrimi... Hai frate... pasta de dinti in comun?? Ohoooo!! =))
kimotoko@ pai da, asta era ideea. super :)))
music@ da, stiu ce spui. ai grija ca i stiu pe unii care se ard cu tigara ca sa fie mai incitant! norocul de a cunoaste multe pers :)))
Cosmin@ este mare lucru, cunosc persoane care se spala cu sare... Deci, vezi? e mare lucru:)))) chiar se potrivesc .
hm.. Potrivirea:) ai punctat exact acea inferioritatea spirituala a celor care percep relatiile ca pe un amestec de puncte comune sau mai putin comune( sunt oameni care se forteaza tare sa capete atributele celui de langa ei). Ma intreb unde e "acel ceva" al fiecaruia dintre noi, "acel ceva" care ne individualizeaza, ne face deosebiti si ne ajuta sa ne desprindem de altii.
dicutie starila, protagonistii nici macar nu se chinuie sa mimeze interesul un pt celelat. offshore, bine punctat! cat despre chimie, ei cauta de fapt un catalizator, ceva care sa duca la o explozie, dar cum naiba sa catalizezi o reactie intre 2 elemente inerte?
astept un raspuns.....
tragic... dar se intampla din ce in ce mai des aceasta discutie, am auzit una recent, asemanatoare
denis
da....este foarte tare postul asta :))))
Denis : in loc de anonim, trece Denis, e mai simplu, zic eu. Raspunsul este dat deja de tine, inerte, asa. Continuam sambata la bere discutia:)
Andrada@ daca as putea sa ti spun, as face o cu cea mai mare placere :)
dar, cine stie? cu timpul...
Merci, Curly! :)
majoritatea cauta chimia...norocosi sunt cei care o gasesc...cei care o inventeaza nici macar nu isi dau seama ce inseamna perfectiunea iubirii! atunci cand e chimie...o sti...pur si simplu...simti ca ai gasit menirea ta, ca esti conducatorul intregii lumi si nimic altceva nu mai conteaza....pacat de cei care o alearga dupa himere si se mint singuri...chiar ii compatimesc
Domnule, cu toata pretuirea pentru scrierile dvs., care m-a si determinat a va trimite in sfarsit un comentariu, ma rezum la felicitari sincere si ma retrag. E prea mare aglomeratie.
Anonim@ nu conteaza acest aspect, ca este aglomeratie, oricand este nevoie de mai mult. am nevoie de cat mai multe opinii, diversitate, si deci si de tine, chiar asa vrea sa mai revii si sa ti aduci aportul critic intr o masura mai mare sau mai mica. As aprecia si daca ai lasa un nume. multumesc si chiar te mai astept.
"cu timpul.." Toate vin odata cu timpul, dar rabdarea, vezi tu, se invata. Hm si eu stau cam prost la capitolul "da-i timp timpului".
e cea mai romantica discutie intre doi iubiti. Si in mintea mea suna la fel intelegerea cu "El".
Ramane doar sa ne intalnim, sa vedem daca nu ma insel.
Trimiteți un comentariu