Pentru mine, bogăţia cea mai de preţ a fost întotdeauna visul. Am putut, cu visul împletit de imaginaţie, să văd cele mai temătoare şi mai de preţ hotare. Am alunecat în obscurul fiinţei, am iubit cum nimeni nu a putut să iubească, mi-am construit o lume plină de himere, de drăcovenii simpatice, toate pentru a nu mă lăsa prins de nimicul în care se avântă cu fior cei fără de fior. Mi-am desenat camera cu note muzicale, m-am ascuns de frig cu demnitatea şi culoarea omului care aşteaptă să moară. Am visat şi, uite aşa, între patru pereţi, răpciugoşi, am făcut persoane să spună că nu-şi mai doresc nimic, poate doar să nu se oprească iluzia conturată de noi. Cu mintea şi sufletul străbaţi cele mai misterioase căi oferite de viaţă. Nu o să ştiu niciodată mărcile maşinilor sau codul unui telefon mobil, dar o să ştiu să ajung în lumea rezonanţelor care străbat şi depăşesc statutul simţului comun. În istorie rămân reperele, iar reperele nu sunt date şi căluzite de minţi obosite şi precare, ci de modul precar de a privi viaţa cotidiană.
Voi ştiţi că totul este o glumă? Sunteţi conştienţi de jocul anost al seducţiei sau de răspunsul firav al himerelor? Hai să zburăm, să alegem lumea visului şi să ne cutremurăm în noi şi de noi. Hai să ne jucăm cu moartea şi să acceptăm, căci habotnicia nu ne scuteşte de nimic, poate de noi, de ceea ce ne este cât se poate de propriu. Hai să iubim deşertăciunea faptelor noastre şi să nu mai fugim după idealuri ascetice. Iubesc omul care recunoaşte că este înfrânt de însăşi pocăinţa de a fi aruncat într-o lume. Iubesc omul care plânge cu lacrimi curate, mânate de inconştientul suprem, unic reper demn de luat în calcul, şi nu elucubraţiile inventate de psihologie prin care omul este şi devine o maşină precară. Omul devine!
Offshore ascultă:
26 de comentarii:
supeeerb :x
HAI!
foarte frumos...daca stam sa ne gandim, visul are un impact foarte puternic asupra noastra...e foarte frumos sa visezi, sa patrunzi dincolo de toate!
pentru a transforma un vis in realitate trebuie sa te trezesti.
Uneori iti face bine sa visezi. Te simti liber, simti ca totul este posibil.
Dar acum ma dor aceste vise pentru ca ma izbesc de realitatea cea incatusatoare.
E mai frumos cand visele devin realizabile, dar cand stii ca nu, dor.
frumoasa ;lumea visului si eu ma refugiez uneori in ea, dar trebuie sa dam pipt cu realitatea
:)o camera cu pereti rapciugosi poate fi insesizabila cand dincolo de ea se scalda ceea ce mintea, inima si trupul asteapta cu desavarsire nopti si zile si nopti si zile...
irina@ merci. as vrea sa stiu de ce spui ca este superb?
inger fara aripi@ este frumos sa ti dai seama ca traiesti si nu ca te minti...
Ilana@ despre asta e vb in articol, noi deja visam in viata de zi cu zi, visam ca o sa ajungem in rai, tinem post, ne rugam, suntem fanaticii propriilor noastre idealuri ascetice, si uite asa uitam sa traim. a visa inseamna a ti constientiza limitele, total opus cu visul in sine.
molie@ u vb despre iluzie..in sensul concret al cuvantului...
aripi de fluture@ atunci, da piept, asta e ideea, da piept, insa cu ochii deschisi...
Andra@ sau in ea, cioran o spunea cel mai dragut - adevarata intelpciune se petrece intre 4 pereti! :) cam asta era ideea lui, de aia il iubesc...
Viata pe care o traim in prezent fiecare dintre noi, o repetam, pentru a indrepta ceva, acel ceva ce nu ne da inca pace, de aceea visam... Initial visam lucruri fara sens... Pentru ca sens ii putem da doar noi fiind constienti de el!
Criss@ adica traim in inertia faptelor noastre si visul ar putea sa fie singurul care sa ne scoata din banal. nu?
nu ar trebui sa spun nimic. nu as avea ce sa completez. decat poate varianta mea. imi curg lacrimi pe obraz si nu mint, sunt chiar lacrimi adevarate. daca mai e nevoie sa iti confirm, viata, asa cum este ea, ca si viata, este doar himera dupa care alearga multi, cei mai multi, poate prea multi. stau in coltul meu ca un paianjen pe panza tesuta din suferinta si sunt foarte aproape de a renunta total la ceea ce omul defineste a fi viata. si nu ma gandesc la sinucidere. nu. zborul nu poate fi oprit. zborul trebuie sa continue pana acolo sus sus sus sus... nu esti singur. nici eu. nici altii desi poate nu isi dau seama. viata e suferinta. de fapt e un freamat continuu al aripilor.
fii pe pace. nu esti singur. suntem multi desi nu ne dam seama. si poate asta e de ajuns. voi inchide ochii dar nu am sa dorm. am sa visez ca zbor. si stiu ca avem acelasi vis.
Visam...de fapt ne creem propria realitate...visam ca iubim ca nimeni altcineva si iubim ca nimeni altcineva...in propria noastra realitate...in propriile noastre limite pe care trebuie sa ni le cunoastem iar asta nu reusim decat prin aceasta stare de visare
super:X
M-ai dus cu gândul la Ruben/ Riven, sau demonul (depinde cum îl preferi) din ,,Sărmanul Dionis", atunci când ţi-am citit următoarea afirmaţie: ,, între patru pereţi, rapciugoşi, am făcut persoane să spună că nu îşi mai doresc nimic", însă, bineînţeles, doar aici, fiindcă tonul următor este unul mai optimist pentru ambele părţi. :)
Habotnicia ne poate scuti de multe, atâta vreme cât se îmbină armonios cu ceea ce suntem noi, iar asta s-ar numi ,,habotnicie personalizată", care e mult mai demnă prin însăşi loialitatea sa.
Iar în final -da!- să visăm, de ce nu?! Însă conştienţi fiind că nu populăm o epocă bazată pe acest principiu; aşadar, într-un fel sau altul, se potriveşte eternul clişeu: ,,cu măsură!", pentru că ne place sau nu, o armonie, oricât de superficială, trebuie să existe între noi şi ei. ;)
Borat@ Orice lacrima iti traseaza un contur. tu trebuie sa te hotarasti, cam cum sa fie...
Barbie@ Aici am in vedere visul de genul acesta - a visa inseamna a ti recunoaste propria limitata si tocmai prin ea, sa incerci sa o depasesti, constinet fiind...Sigur ca a ajunge la acel mod de a fi este mai greu, si adesea omul viseaza chiar si atunci cand e pe strada, creand utopia cotidiana, visul modest de asta printre oameni, de a fi unul dintre pestii care se identifica intre ei, bancul de heringi a lui Kierkegaard.
Antzu@ merci
Daca..ar fi singurul daca am sti ce ne transmite el, ce reprezinta el. Pentru ca acest lucru sa fie posibil trebuie sa ne cunoastem, sa stim pentru ce suntem din nou aici.. Dar foarte putini dintre noi va stii adevarul;)..povestea visului..
Un vis nu este decat intervalul dintre doua momente de disperare... noi stim asta prea bine... si totusi, inca o data: este mai bine sa fim ratati decat mediocri
rocsana@ habotnicia este personalizata,ca de aia este, orice ar fi, faptul de a fi fanatic presupune un tablou la care sa te inchini. visul ar trebui, in sensul de aici, sa ti destrame utopia religioasa si sa ti arate ca totul se petrece aici, adica pe pamant, si pe urma sa te lasi purtat de val sau sa visezi, cam asta e tot.... Te mai astept cu comentarii :)
Mihnea@ acum cati ani vorbeam despre? Mult oricum, se pare ca am atunci ti am luat o in nume de rau, fiind manat de obiectivitate, tin minte ca ti spunea ca si omul care vopseste cu var pomul, poate sa fie implinit, ca si el viseaza, si poate ca e asa, dar sunt constient si mai mult acum, cum ca totul se lasa manat de acei care stiu sa tina haturile in mana, si tot asa cei care tin haturile sunt si cei care viseaza cel mai mult, dar si cei care sufera cel mai mult, tocmai ca vad nimicul cum se scurge, mai chiar ca oricine....
De data asta, am sa vad numai poezia din "visul" tau. Nu am trecut nimic prin filtrul mintii. As fi stricat tot!
Doar de data asta...
Trimiteți un comentariu