Dacă aş putea să urlu, atunci cu siguranţă că aş da cu pietre în mine. Când urlăm şi ne umplem de himere, de fapt, căutăm să ne ascultăm. Ţipătul este ultimul îndemn, cel care te scoate din imposibilitatea de a fi cu tine însuţi. Observi şi simţi, şi atunci ţipi, te laşi purtat de neantul muzicii. Goliciunea roade, de cele mai multe ori te poate faci să arunci cu tine, să te laşi cuprins de teama de a fi cu tine, şi astfel ajungi să ţipi. Ţipătul este expresia goliciunii, în ţipăt găsim extazul nimicului, jocul paradoxului care ne spune că suntem limitaţi tocmai de condiţia de a fi nelimitați. În orice posibilitate se găseşte un freamăt cutremurător, un zid care te obligă să te hăituieşti. Sisif era eroul golului, el fiind mânat de iluzia ţipătului. Orice ţipăt în sine atrage angoasa. Orice freamăt irumpe precum marea. Ţipătul are „in corpore“ acel impuls salvator. În orice hău găsim iluzia salvării sau a fricii, căci câinele, când latră, se apară. Omul, prin ţipăt, atrage golul.
Offshore ascultă:
15 comentarii:
dar daca tipi catre gol, efectul e invers... atrage golul doar daca tipi cu spatele la el....
Cristina" exista un articol pe blog - despre gol, acolo ar treb sa vezi exact care e treaba, si cum se muleaza pe ceea ce expun aici.
hm.. nu stiu ce sa zic de tipat si gol. Dar retin o discutie interesanta cu un psihiatru care spunea ca jena de a tipa nu e normala. Rusinea aceea de a tipa dupa un om pe strada, de a te face auzit nu e ok, e o lipsa de incredere cred, de comunicare. Asa ca eu zic ca tipatul e bun, decat sa te mistuie si sa-l inchizi, mai bine-i dai drumul, poate unii inteleg, poate unii te ajuta, poate umpli golul ala cu ceva pozitiv apoi.
Sa umbli asa cu un tipat in tine.. e ca si cum ai struni o bestie si nu cred ca nu se vede cum se zbate in ochii persoanei. Eu una fug cu tipete neexprimate.
crin" tipatul de care vorbesc este intern, este ceva care te sfasie, care te obliga sa tipi, nu trebuie sa se concretizeze la propriu. deci, de asta e paradox, gol si eliberare, de fapt, este ceea ce te face sa vrei sa te eliberezi din gol.
Frumos scris.
Mi-ar place ca intr-o zi un redactor sef de la un cotidian online sa te remarce si sa iti ofere sansa sa faci intr-un cadru organizat exercitiul mintal pe care il practici aici.
Felicitari pentru mesaj, pentru maniera de verbalizare a cugetarii si pentru puterea de sinteza.
Jos palaria.
Tipatul - binefacatoare eliberare. Dupa interminabile discursuri fara sonor catre tine insuti sau dinaintea umbrelor altora adunate inauntru-ti, dupa soapte tematoare si dupa mutenia impusa de pastrarea linistii altora sau chiar a iluziei proprie-ti linisti, tipatul e mai mult decat o eliberare, e libertatea insasi. Golul... gazduieste tipatul pe durata nedeterminata, oferindu-i paradiziace conditii, iluzii desarte pe care tipatul ar face bine sa nu le ia in seama si sa fuga iute afara. Sa urle tipatul cat il tin puterile si sa lase golul cu buza umflata!!! Usor de propus...
Foarte interesant şi adevărat, din punctul meu de vedere...
L-U238-C≡N@ ma tem ca proiectul Offshore se va inchide in timp, efortul de a sustine acest proiect este destul de mare si implica o sumedenie de sacrificii. Redactorii ii vad numai pe cei pe care vor sa i vada, aici e aporia. Si eu as fi vrut lucrul acesta, sa pot castiga din gandurile mele, si din aprecierea altora, care incep sa fie din ce in ce mai multi, insa sa sustii un blog, in ziua de azi, este cat se poate de greu, mai ales ca nu am publicitate pe el. Romanul nu este ca americanul, care apreciaza munca si astfel o onoreaza, prin diverse mijloace sau modalitate de varsare a banilor, la noi, esti hulit, esti pus pe tava si tavalit. Cam asta e cruntul adevar si daca am mai scris, am facut o pentru cei care chiar ma citesc, sa ti spun sincer, sunt destui care nu ma au la suflet, si aici nu ma refer la o critica constructiva, ci pur si simplu la atac frontal si mizerabil. Si, uite asa, ajungi sa te intrebi daca merita deranjul, pentru ca in ultima instanta, tu nu mai scrii pentru tine, ci pentru ei, sa mai afle sau sa nu mai afle ceva, le oferi ceva, si ei iti dau in cap. ma tem ca redactorul respectiva este prea ocupat ca sa ma vada, si ma tem ca viata blogului nu va mai fi asa de lunga. multumesc
floarea soarelui@ f frumos spus. te mai astept.
Zenna@ esti sigura ca este adevarat? :) daca nu este...ce ne facem? :)
Felicitari pentru blog!
Amelie@ merci:)
Foarte frumos!
Am trait zile cand tipa sufletu-n mine,
Dar n-avem cui sa-i spun daca-mi e rau sau bine...
Nu avem loc sa plang, n-aveam timp sa oftez,
De fapt, nici nu am voie sa ma mai intristez,
Dar cerul vietii mele nu e mereu senin...
Si tip, plang cu suspine sa mai pierd din venin,
Sa alung rautatea ce ma tot inconjoara,
Viata e doar o lupta si nu-i deloc usoara.
Dana" merci
ok o sa ma uit, dar tot la parerea mea raman :)
Trimiteți un comentariu