Cuvintele mari nu au fost făcute niciodată pentru oameni mari. Poate, pentru acele situaţii fără de scăpare, când am simţit că ne este cotropită fiinţa. De ce tindem să facem greşeala de a vedea cu ochii timpului trecut prezentul? De ce nu putem să ne rupem complet de o relaţie eşuată, de durerea ce s-a acumulat în noi? De ce ţinem să stricăm prezentul cu uleiul slinos al trecutului? Răspunsul ar fi simplu, pentru că omul este ca o barcă ce se scurge prin cărările timpului, pentru că omul este timp…Însă, tipul de răspuns nu mă satisface, nu-mi ţine loc de umerii şi buzele ei, nu mă ajută să mă alin ca şi când ea ar fi lângă mine. Oricum, nimic parcă nu are gust, nici literele nu mai lucrează pentru mine, se prefac şi se adună doar că să mă rănească şi mai mult. M-am săturat de răspunsuri, mai ales că nu există răspunsuri, există doar nişte banale aproximări, nişte nevoi satisfăcute discret de egoismul monumentalist din noi, de minciuna ceea ce ne îmbată cu iluzia că noi nu vom pierde niciodată. Însă, ce rost mai are dacă ştiu că totul este o minciună, dacă însăşi corabia de salvare ţine să se înece cu zâmbetul pe buze? Aş vrea, totuşi, să se ştie că iubirea nu vine niciodată cu răspunsuri, că ea nu ţine raţional să ne vindece rănile şi nici să ne cutremure cu certitudinea exploziei noastre, iubirea vine din adânc, din necontenitul şi firescul barbarului nostru, din oceane pline cu foc şi totuşi ude cu lacrimi. Aş avea curajul să te fac să înţelegi că între doi oameni se ascunde o nemiluită depărtare, că între ei, chiar dacă ţi se pare că există doar o glumă, este totuşi un ocean? Dacă o să vrei să vezi, poate că o să ajungi, iarăşi, să auzi bătăile inimii noastre, poate că o să te întorci la noaptea plină de amor, o să ajungi, poate, să-ţi spui ţie că merită să lupţi pentru un drac, chiar dacă un altul a ştiut să te rănească? Aş mai încerca, în chipul cel mai sincer, să te fac să vrei, să te fac să cutremuri şi să lupţi chiar şi pentru o clipă de eternitate, căci firul suprem nu există, draga mea, este o minciună utopică cusută cu iz de alamă, făcută, parcă, să mă împiedice pe mine să ajung la tine. Nu am fost un luptător niciodată, am încercat, adesea, şi chiar am crezut că, dincolo de sincronizare, trebuie să fie ceva firesc. Poate că sunt eu nebun, dar o să cred în pliscul acestei noeme. Şi, poate că nu mă mint…Nu poţi să ştergi cu buretele clipa de foc, nu poţi să te prefaci că nu a fost nimic când, de fapt, a fost totul, nu poţi să-ţi spui că eşti mai presus de dragoste, nu ai cum. Însă, dacă reuşeşti, înseamnă că eu m-am minţit cu totul!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Ne tot frământă întrebările care ascund ceva în ele, tot încercăm să răscolim sinistrul perfid al fiecărui gând în speranţa că ... -
Astăzi am citit cel mai frumos comentariu la un articol într-un ziar online. Recunosc, mi-au dat lacrimile de râs, dar omul merită ...
-
Nu cred că există ceva mai interesant pe pământ care să nu fie trădat de jocul dintre alb şi negru. Nu există o dualitate mai m...
21 de comentarii:
Offshore tu suferi:(( Stii ce nu inteleg eu? De ce atunci cand iubim, nu ne dam seama cand ranim persoana cea mai draga sufletului nostru? Sau de ce daca exista iubirea aia puternica, cei doi nu se sincronizeaza? Si aici ma refer la aspiratii, vise, planuri etc...Trist....:((
Pifuneata@ Sa ti spun un secret, cunoscut de cititorii mei:))) Articolele nu sunt scrise intr o ordine temporala. Multe le scriu intr o singura noapte si apoi le sortez si le programez. Oricum, majoritatea, desi sunt scrise de mine, nu prea vorbesc despre viata mea personala, adica in ele imi gasesti gandirea, modul de a compune, dar date si alte lucruri le pastrez pentru mine. cu alte cuvinte, incerc sa pastrez o linie de obiectivitate..cat se poate. Dar, ca sa-ti raspund totusi, cand am scris articolul cu pricina, sufeream putin:)
Indiferent cum ar fi realizate articolele tot imi plac:) Ai un stil aparte, crede-ma pe cuvant...Sunt cititoare de bloguri...Dar al tau are acel ceva care ma atrage ca un magnet!
Pifuneata@ Deja ma faci sa ma simt aiurea. Prea multe cuvinte bune, fii si tu mai critica! :)
tot ce facem in viata,facem din iubire...toti in viata asta suferim,mai mult sau mai putin,din dragoste..dar cel mai important e sa stim cum sa trecem peste si sa mentinem clipele speciale in acea sticluta eterna.
tot ce facem in viata,facem din iubire...toti in viata asta suferim,mai mult sau mai putin,din dragoste..dar cel mai important e sa stim cum sa trecem peste si sa mentinem clipele speciale in acea sticluta eterna.
–•M.E•–@ La modul ideal putem spune ca facem totul din iubire, insa real nu stiu cat ar putea sa fie asa.
Si real e la fel,e greu de explicat de ce spun asta,cuvintele lipsesc momentan,dar sunt sigura ca asa e :)
–•M.E•– @ Demonstreaza mi atunci:)
ti-am zis momentan lipsesc cuvintele,inca "lucrez"la asta.dar sunt sigura de ceea ce am zis si sustin in continuare
Durerea este singurul lucru adevarat, cel putin pe lumea asta. Cine afirma ca nu simte durerea minte. Asta nu inseamna ca nu iti poti controla raspunsul la durere. Ca nu o poti invata pe durere sa iti confirme toate amintirile frumoase din trecut. Ele au existat si trairile avute atunci sunt derulate din nou si din nou si din nou. Te-ai intrebat vreodata cum ai reactiona daca ti-ar fi oferita sansa de a te intoarce in timp si trai din nou anumite evenimente? Oare chiar ai vrea o alta viata sau ai ramane neschimbat? Ca sa ajungi acum sa fii cine esti si nimic altceva.
–•M.E•–@ Eu am invatat un lucru sfant la facultate. Pana nu argumentezi cum trebuie, nu ai un raspuns corect. Astept in continuare sa ti gasesti cuvintele, sa iubesti cu adevarat, orice, dar sa mi dai un raspuns pe masura:) Stiu ca poti!
Cat de curand o sa-l primesti.Desi inca nu am ajuns la facultate,stiu asta si eram sigura ca te vei folosi de chestia asta.
toobored@ Imi aduc aminte, dupa ce am citit ce ai scris, de o idee din Cioran, care se muleaza perfect pe argumentul tau: Care este limita unei dureri? O durere si mai mare! Poate ca asa e, dar uneori nu te saturi sa tot suferi? Nu vrei totusi sa fie mai simplu, sa mai si fie cum vrei tu? Si de ce, de fiecare data, cand iti doresti ceva cu adevarat nu ajungi sa ai? Mereu vei primi doar ceea ce nu ti trebuie. Mie mi s a tot intamplat. Tie?
–•M.E•–@ Normal! :))
Offshore cref ca iti doresti prea mult lucrul acela...Si mie mi s-a intamplat asta..Practic din dorinta noastra de a avea cu ardoare acel ceva il facem sa fuga...Nu ma intreba de ce..Dar ceva se intampla...
Pifuneata@ Probabil ca ai dreptate. Stii chestia cu elefantul roz? Sa nu te gandesti la el? Fructul interzis! Cam asa e, fugim de ceva, dar ne raportam la el, ne dorim ceva mult, il facem sa fuga de noi.
*Nu i asa ca te ai gandit la un elefant roz? :)))
:)) Nu neaparat la elefantul roz...Dar eu cred ca am invatat ceva nou..Nu imi voi mai dori ceva atat de mult..Pt ca am sesizat ca oricum pun totul pe fuga asa ca...Las ca viata sa-mi ofere surprizele fara sa mai fac eu nimic.
Ce inseamna sa iti doresti cu adevarat? De unde stii care dorinte sunt autentice, cand nu stim exact nici cat din noi este noi?
Mi s-a intamplat si mi se intampla sa imi doresc mult anumite lucruri..si cu cat le doresc mai mult ele sa fuga. O explicatie e aceea ca odata cu dorinta apare si teama in subconstient pe care nu o putem controla si care actioneaza puternic in sens opus luptei noastre. Dar teama este un produs al mintii. Iar dorintele la fel..de cele mai multe ori sunt ceea ce CREDEM ca realizandu-le ne vom simti fericiti si impliniti. Insa sunt aceste dorinte autentice..sunt ceea ce intr-adevar ne-ar face noua bine, nu ceea ce am vazut ca a fost bine pentru altcineva? Nu ti s-a intamplat sa realizezi ceva pentru care ai luptat mult si sa nu ai satisfactia care o asteptai? Si cand ni se implineste cate o dorinta..de multe ori mintea noastra e ocupata cu alte dorinte, si nu reusim sa ne bucuram pe deplin.
Si eu cred ca dorintele ce vin din suflet, iubirea trebuie sa se implineasca ca ceva firesc..chiar daca de multe ori ti-au trebuit lupte si exdperiente sa le decantezi de cele dorintele false.
Superba postarea, plina de simtire!
Sa iubesti un alt drac....Intamplator sau nu, exact despre "dracusori" vorbeam aseara cu omul drag. De faptul ca el este a little devil si a fost mereu si ce m-a facut pe mine sa cred ca el a renuntat la....statutul asta, sa-l numim asa :) A fost sub forma de tachinare, dar mi-am adus aminte de asta cand am citit postarea ta:) Nu pot sa nu simt un pic de durere atunci cand ai scris lucrurile respective, chiar daca m-am obisnuit cu stilul tau obiectiv :) Poate ca e mai bine sa ne dorim lucruri mai micute, pentru ca cele absolute....Offff....e greu sa le avem:)
"...Nu vrei totusi sa fie mai simplu, sa mai si fie cum vrei tu?"
"...cand iti doresti ceva cu adevarat nu ajungi sa ai?"
A fost cum am vrut eu. Tot ce am reusit a fost sa ii fac pe altii sa sufere. Probabil acum e randul meu.
Crede-ma ca de fiecare data cand iti doresti ceva ajungi sa primesti exact ce ti-ai dorit. Exact ca tipul chel in carucior din Little Britain: "I want that one..."
Nu ne dam seama dar tuturor ni se intampla asta. Cand visam la ceva folosim secretiile unei glande, glanda pineala. Cand cantarim rezultatul viselor folosim senzatiile unui grup orb caruia glanda pineala i-a fost extirpata si vanduta pe piata neagra, societatea.
Trimiteți un comentariu