sâmbătă, 18 septembrie 2010

Despre traume: duşmani şi prieteni

      
Duşmani ascunşi. - A-ţi putea întreţine un duşman tăinuit este un lux pentru care nici măcar moralitatea celor mai elevate spirite nu este de obicei destul de bogată. 

                                                                         Friedrich Nietzsche, Stiinţa voioasă


      Scriu cu speranţa că o să lepăd durerea angoasantă din stomac, că o să vomit tot veninul ce s-a strâns cu voia mea în mine. Duşmanul este cel mai bun prieten, singurul ce vine să te arate cu adevărat. Dacă vrei să afli ceva despre tine, nu te duce la cel apropiat, oricum el nu există, du-te la un şarpe, fă-l să te scuipe cu venin şi aşa o să afli ce se spune despre tine. Nu cred că are rost să te minţi inutil cu privire la propria ta enigmă. Este cu putinţă, dar cu voinţă să cauţi mai mereu ceea ce văd duşmanii în tine. Acolo o să descoperi puterea şi tot acolo o să vezi şi punctul de slăbiciune. De ce sunt eu genial? Pentru că am mulţi duşmani, unii aşa de lenţi încât vor înţelege la propriu metafora mai sus expusă. Oricum, nu-mi pasă de ăştia, îi prefer pe ăia cu colţi de zahăr. Prietenia? Un cuvânt aruncat în stradă! Şi nimic mai mult! Suntem nişte profitori chiar şi atunci când dăm un ban aievea. Suntem nişte clovni pentru că ne cumpărăm fericirea, şi nu oricum, în doze mici, cu pretenţia bombastică de a doza şi mai mult din aceea minciună. Nu-mi plac prietenii, îmi plac duşmanii, în ei se vede falaciosul, acolo se ascunde tăişul ochilor şi muşcătura de buză, tot acolo se desface ghiocul oricărei himere… 

6 comentarii:

silvia spunea...

Ouch......Cine te-a suparat atat de rau? :( Cheer up! Ia o gura de aer si treci si peste venin ;)

George Colang spunea...

SIlvia@ Ma dezamagesti! :)Nu ai invatat pana acum ca asa e tonul articolului, un truc sau scrupul didactic de a face sa fie mai plauzibil sau cel putin mai aproape de idee. Nu am nimic, ce sa am? NU ma mai identifica cu articolele mele. Eu sunt unul, ele sunt altele;)))

AlterEgo spunea...

Ceea ce scrii, nu este ceea ce gandesti? ceea ce gandesti oare nu te reprezinta?

George Colang spunea...

Alterego@ Articolul asta l am scris la pachet cu inca vreo doua. Unul dintre ele este despre scriitor in genere. Pe cel care prezinta stirile il reprezinta stirile? Discutia asta e asa de veche, inca nu am chef sa o aduc iar la fileu, asa ca hai sa ne gandim putin mai bine, daca cuvintele sunt doar aproximari inconstiente ale constientului, atunci discursul, ca rezultat al muncii dintre un inconstient si constient, poate sa fie doar subiectiv sau obiectiv? Nu! Si atunci, cand o sa inteleaga lumea, si tu ar trebui sa intelegi cel mai bine, ca faci teatru, ca atunci cand esti pe scena nu faci decat sa interpretezi un rol, exact ca aici, in scris interpretezi un rol, al celui care scrie scenarii sau altceva. Ideile sunt culese din marea masa inconstienta a ficaruia, iar subiectivitatea este data de ordonare. Asta inseamna, conform teoriei mastilor, ca in om se ascund mai multi oameni, mai multe masti. Asa arata posibilitatea fiecaruia de a se disimula, de a fi actor, cantaret, scriitor, etc...

silvia spunea...

Eh, ba da, m-am obisnuit cu stilul tau...doar ca de data asta m-a prins cam tare articolul :P Se mai intampla, ca doar suntem oameni :)

p.s: ma bucur ca nu ai nimic :D :*

George Colang spunea...

Silvia@ Si eu ma bucur ca nu am nimic:)