Locul naşterii filosofiei greceşti a fost ţărmul Asiei Mici, iar primii filosofi greci au fost cei ionieni. În timp ce Grecia se scufunda în barbarie, datorată, în mare parte, invaziilor doriene din sec al XI-lea î.Chr., Ionia păstra din spiritul civilizaţiei mai vechi [1], iar Homer a ţinut de lumea ionică, chiar dacă poemele sale s-au bucurat de un enorm succes în rândul aristocraţiei aheene. Filosofia, chiar dacă există elemente în opera lui Homer sau în poemele lui Hesiod, nu a luat naştere sau, cel puţin, nu s-a dezvăluit pornind strict de aici. Un rol important l-a avut Cetatea, dar şi modul în care se împleteau şi se reflectau teoriile cosmologice dezbătute de presocratici. Deci, putem spune că există legătură sau continuitate în modul în care concepţia homerică se regăseşte în dezbaterile presocraticilor cu privire la o ultimă lege, destin, voinţă, virtute care guverneză modul în care se desfăşoară viaţa oamenilor. Când mediul social s-a stabilizat şi oamenii s-au întors către reflecţia intelectuală, primul moment care le-a sărit în ochi, ce merita şi dezbătut, a fost concepţia despre natură. Dacă Ionia reprezintă locul în care filosofia s-a dezvăluit, atunci cetatea Miletului este şi cea care ni-l dă pe primul mare filosof ionian - Thales. Filosofii ionieni erau profund măcinaţi de problema schimbării, trecerea din fiinţă în nefiinţă, parcursul vieţii umane, pornind de la copilărie şi până la bătrâneţe şi, nu în ultimul rând, de procesul naşterii şi al creşterii, dar şi al morţii.
Offshore ascultă:
[1] ,,Ionia a fost locul unde a apărut noua civilizaţie greacă: Ionia, în care au supravieţuit vechiul sânge şi spirit egeean, a fost învăţătorul noii Grecii, i-a lăsat acesteia moneda şi literele, arta şi poezia, şi marinarii ei şi, respingându-i pe fenicieni, şi-a dus noua sa cultură până spre ceea ce se credea atunci că erau marginile lumii." H.R Hall, The Ancient History of the Near East from the Earliest Times to the Battle of Salamina, Methuen, London, 1913, p. 79.
13 comentarii:
Pe greci, Homer îi denumea "Danai". Herodot, în "Istorii", zice că primii locuitori ai Greciei şi Italiei au fost pelasgii, ce veneau din nordul Dunării. Ion era părintele eponim al pelasgilor care vorbeau limba protolatina. Mai târziu ei au fost numiţi ioni sau inoieni. În istorie Patria pelasgiilor era considerată Tracia. În epoca bronzului datorită migraţiei aheiene, marea majoritate a pelasgiilor, mai ales ionii/ionienii, au fost obligaţi să-şi părăsească locurile natale.
Adorau Cerul şi Pământul. Grecii personificau Cerul prin Uranus, iar Pământul prin Geea sau Gaia. Nu exista termenul de filosof ci de "învăţaţi": cunoşteau în aceeaşi măsură matematica, astronomia, geometria, erau atraşi de eclipsele de lună, de figurile geometrice, de schimbare, născându-se întrebarea: dacă totul se schimbă, ce anume persistă? De aici, deducţiile lui Thales, Anaximene si Anaximandru. Problema schimbării, a duratei, a trecătorului şi a permanentului, problema unului si a multiplului...Trecătorul aparţinea multiplului, iar permanentul aparţinea unului. Dacă numim ceea ce este, atunci vorbim de Unu -existând el nu reprezintă o schimbare. Contrariile fac ca lucrurile să existe. Când spunem "mic", gândim o comparaţie, când spunem "nimic", este doar ceva gândit. Cel ce i-a urmat, a fost Heraclit. Pentru el, toate schimbările şi contradicţiile aveau ceva comun şi l-a denumit: Dumnezeu sau Logos.
1 (Unu) + 1(Unu)= 2 (Multiplu)
Septembrie@ vad ca te-ai documentat, dar Heraclit nu vorbeste nicaieri de Dumnezeu. De fapt, plotinismul pune pentru prima oara problema raspicat. Dar,lasand istoria, ca sunt satul de ea, crezi ca filosofia mai are vreun rol in zilele noastre?
Da, m-am mai documentat. :)) Am crescut pe lângă Alba, bântuiam mereu pe dealuri, prin Cetate, apoi prin Deva ..și am avut norocul, ca în orașul meu, să se găsească un car îngropat poleit cu aur și alte chestii, ca urmare ceva ani de zile la rând, o mână de arheologi au tot scotocit dealurile. Și cine putea să îi ajute să care apă și alte chestii decât o mână de copii curioși...Apoi,mai erau bătrânii...care ne luau pe după umeri seara, așezați cuminți pe vreo băncuță de sub un tei somnoros și ne povesteau...de unde vine numele orașului, cine a ajuns primul pe plaiurile noastre... Personal, în curtea mea am găsit un coif și un fel de chestie, pătrată cu niște scrieri ciudate. Asta mi-a stârnit interesul.
Iar dacă în tipurile noastre, mai are vreun rost... o erupție a unui vulcan dă viața planetei peste cap. Și se măsoară totul în pierderi. Nu de vieți. De bani. Nu se pune problema individului, a naturii. E ceva normal. firesc...un vulcan erupe, natura își urmează cursul. Dar noi, noi nu mai avem esența pământului, a aerului, a apei...Doar ne folosim de ele. Nu le mai respectăm, nu le mai aducem ofrande...
Spunem mereu că nu suntem fericiți. Păi habar nu avem să fim fericiți. Și dacă ar sta fericirea în fața noastră nu ne-am da seama. Am devenit prea comozi, ne-am afundat în rutină. De ce existăm pe pământ și-a pierdut rostul...nu mai contează nici Unu, nici Multiplu, Infinitul pentru unii nici nu există. În ziua de astăzi e prea greu să îți mai pui întrebări, a căror răspuns poți să îl afli în ani de zile sau niciodată. Lăsam urmașilor doar conturi, case sau mașini, orașe triste și ce e mai important, îi lăsăm goi pe dinăuntru.Dumnezeu nu mai există decât atunci când ai nevoie de El. Binele și răul, adevărul și minciuna s-au adunat într-una singură...viața din ziua de azi. Nimeni nu le mai deosebește corect ci după plac. Totul e cerere și ofertă. Ce rost mai are filosofia când nu aduce profit? De ce să înveți să gândești...poate o să vrei să nu te mai supui. Avem UE, NATO, democrație, analize politice....la ce servește filosofia? La a ne păstra cumva ca nație? Ca individ? Ca să nu uităm de unde venim? Ca să nu ne uităm limba? Tradițiile? Unde se duc toate astea? O să vorbim de România, de lei, de obiceiuri ca și cum vorbim acuma de Zeus, de Ra, de Gaia sau mai știu eu. Nu, nu mai avem nevoie dar, avem dreptul la ea. Și dreptul de a alege..
septembrie@ deci, nu mai avem nevoie de ea?
:) Crezi?
Pe undeva poate o fi salvarea noastră, dacă nu....natura până la urmă o să ne pună cu "botul pe labe"
Septembrie@ Filosofia, cel putin in perioada prezentata de tine, era o indreptarea asupra naturii, insa in zilele noastre nu mai are legatura neaparat cua sta. Sincer, daca nu credeam, nu mai facem facultatea asta, nu ma mai consumam cu idei, nu mai cheltuiam bani pe carti. Normal ca filosofia te poate scapa de orice, dar te si poate ingropa.
Frumos și nobil. Trebuie să ai ceva putere să faci asta și să crezi foarte mult în ceea ce faci.
septembrie: trebuie sa ai curaj sa faci ceva, orice. Si, chiar mai mult curaj sa faci ce-ti place. oricum, lumea mea se invarte in jurul muzicii si a filosofiei. Noroc cu filosofia muzicii! :) Daca tot te-ai documentat, sa cauti si despre pitagora, sa vezi si legatura cu muzica, cu principiile, sa vezi ca nu totul se reduce la Unul in filosofia presocratica. Iti multumesc ptr informatiile postate, sper ca au venit ca o sursa exterioara si pentru cei care citesc aceste comentarii.
O sa caut. Curiozitatea mi-a fost din nou starnita. Pe undeva, am uitat si eu ce imi place cu adevarat. Dar, totusi, pentru atunci cand o fi timpul si cazul: cum priveste lumea de azi Offshore, care e Apeiron-ul, unde ne duce prezentul, ce farmec mai au eclipsele, ce a mai ramas de descoperit?
Septembrie: Tu crezi ca noi am descoperit ceva cu adevarat serios? Dupa ce o sa vezi cum e treaba cu Pitagora o sa ajungi sa vezi ca lumea greaca a jucat un rol imens. Sincer, noi acum, chiar nu stim nimic. Presupunem ca stim, doar ca sa avem lucruri ferme, evoluam in presupozitii, insa concret nimic nu este finisat. Societate de acum se invarte in jurul acelor reguli care par de mult apuse. Noi nu facem decat sa inversam, permutam tot felul de asa zise valori. Spunem ca stim ce este omul. Si asta este cea mai mare greseala. Prezentul o sa ne duca in trecutul lui Platon, el fiind cel care a despartit lumea in doua, ideala si factuala. Normal, lumea ideala o sa devina lumea virtuala, ceea ce incepe deja se contureze, iar lumea factuala incepe sa treaca in plan secund. Crestinismul iti aduce si el o alta lume, tot ideala, dincolo de, ideea de transcendenta, etc..Asta este problema, cautam adevarul, fericirea, dincolo de, o alta lume, un-ceva ideal. Din pacate, uitam sa mai traim aici.
Septembrie, știu că nu contează pentru tine, dar sincere felicitări pentru comentarii! Îmi place nespus cum ai dus (cum ați condus) discuția. Era un articol interesant, dar ce comentariu putea primi? L-am citit, l-am recitit. Bun, avem un articol de istoria filosofiei, ce facem cu el? Am primit răspunsul de la o sursă exterioară (de unde admirația mea pentru comentariile lui Septembrie, dar și ale lui Offshore, se-nțelege): se poate pune problema rolului filosofiei hic et nuc. Ce se poate face astăzi cu filosofia? Probabil că orice. Încercare de explicitare: filosofia ar trebui să deschidă minți (spun 'ar trebui' nu pentru că ar eșua din vreun neajuns propriu, ci pentru că unii sînt mai rezistenți, au o imunitate crescută - înnăscută? dobîndită? - față de gînd). De unde posibilitatea de a face orice, pentru că mintea își poate propune orice, pentru că mintea capătă - sau își dezvoltă - această capacitate. O comparație simplistă: calul ar putea sări obstacole, are această capacitate înnăscută, dar, necultivată, nu va rodi; lăsat într-un țarc, nu va sări, iar asta nu pentru că nu poate, ci pentru că nu știe că poate. Neînvățat, calul sălbatic va sări doar forțat de circumstanțe; cel domesticit se va opri, îndobitocit, în fața gardului; va aștepta să fie dus de căpăstru spre ieșire. Ce poate face filosofia? Îți poate arăta că gardurile se sar și că le poți sări.
Cineva mi-a spus odata si mi s-a parut foarte tare ca "marii filosofi erau niste puturosi. Stateau toata ziua, nu faceau nimic, in schimb contemplau lumea inconjuratoare" Si astfel s-au nascut marile idei si concepte despre viata etc. Hm. Se pare ca lenea limitata e...benefica.
JJ@ Cineva ti a spsu foarte prost. de exeamplu, thales era implicat in treburile cetatii, sa nu uitam de contributia adusa de el, teorema sa, folosita pentru cele mai concrete situatii si altele. F multi stau pe bara si isi dau cu parerea despre filosofie, fiind f usor sa spui ce este ceva in general. Cam asa este si natura umana, din toate timpurile, spunem ca le stim pe toate, insa cand incepem sa le aprofundam incepem sa fugim. Este adevarat ca orice gand presupune sa te rupi de treburile cotidiane, dar asta nu inseamna la propriu sa stai cu mainile in san. Tu cand esti alaturi de o mie de oameni, si te simti singura, exact atunci, in mijlocul lor, daca ar veni cineva si-ar spune din afara ca esti singura, toata lumea ar sari si ar spune ca ala e nebun, desi asa este, poti sa fii singur si alaturi de o mie de oameni, cum de altfel si suntem. asa era si aici, marile ganduri nu vin daca stai cu capul intre palme, ci in turma, cei care fac asta si care cultiva acest mod de gandire sunt si cei care trag chiulul cel mai mult.
Trimiteți un comentariu