De când am învăţat noi că scrisul vindecă şi că se naşte odată cu acel fior care ne scoate din orice încărcătură nemiloasă? De când am învăţat că orice om care acuză nu face decât să vadă în celălalt ceea ce vede în faptele sale perverse? Orice om-judecător falsifică realitatea ca să o adapteze la propriile sale convingeri. La fel face şi matematicianul, dar şi filosoful. Nicio lacrimă nu este autentică, dacă se naşte din necaz şi din încărcare. Apare ca o ispită care ne „ajută“ să trecem în iluzia speranţelor. Povestea care se naşte cu fiorul fericirii ar trebui să ne aducă în sălaşul lacrimilor autentice. Noi nu cunoaştem drumul, noi cunoaştem doar ceea ce ne întâmpină pe drum, doar acele pietre care ne hăituiesc sau care ne pun pe scenă.
Offshore ascultă:
Offshore ascultă:
12 comentarii:
cu o ispita care apare sa ne ajute sa trecem in iluzia sperantelor..doar asa putem sa trecem usor peste toate..
Corect! Tot ceea ce decidem despre alţii, trece prin prisma gândirii individuale, raportată la experienţa fiecărui individ. Dar, de ce la modul negativ? Cine ne-e învăţat ce e bine şi ce e rău? Oare 1+1 nu fac 2 totuşi?
Lipsa judecatii ne face fericiti in sensul ascetilor. Dar o evaluare (judecata) care poate face lumea mai buna - caci tot ce face lumea mai buna provine dintr-o judecata de valoare -, poate de asemenea produce lacrimi... de fericire.
:) Corect!
Corect!
Matematicianului s-ar putea sa nu-i iasa din prima. Noua, celorlalti ni se imtampla aproape natural...
ne ajuta si unele cataroaie cu evidente calitati persuasive in miscarea lor browniana .)
Kid4ever@ Nu stiu daca ispita in sine poate fi buna, doar daca a trecut si prin ceva serios inainte, ceva care sa o probeze...
Septembrie@ negativitatea deriva tocmai din raportare, noi nu ne aplecam complementar catre un anume lucru, ci direct, adica judecata de valoare intra in contact direct cu actiunea respectivului.
Mihai Cuza@ Poate produce doar lacrimi. Evaluarea sau transvaluarea valorilor este dificila in sensul nihilismului nietzschean, care ti propune sa pui la indoiala si ultima referinta demna de luat in calcul.
Intre bine si rau@ nu cred ca suntem la judecata sa folosim termeni de corect sau incorect. merci
Emma@ Chit ca este intr-un cadru asa zis rational, fie ca este inconstient, se intampla sa aducem un cadru cu diferite valori la propriile noastre perceptii despre viata si esenta.
Nevoia de confesare e înnăscută. Scrisul doar o pervertește și o exhibă. În epoca virtuală mai mult ca oricând.
Andi: Nu cred ca virtualul perverteste, ci cuvantul in sine. Sigur ca la nivelul unei analize conceptuale si cu pretentii, a te lasa condus de mana virtuala inseamna a te arunca intr o gaura neagra, dar in ultima instanta cel care falsifica gandul este cuvantul.
Trimiteți un comentariu