Frumosul, încă din antichitate, era văzut oarecum ca o rigoare „precisă“, ţinea de o perspectivă, aproape matematică, prin care armonia avea să se prepare. Însă, frumosul nu este tocmai simetrie perfectă, ci poate o anomalie care scoate în evidenţă o anumită trăsătură. O gropiţă în obraz sau o strungăreaţă, vorbind exact din perspectiva simetriei absolute, urmărind legea frumosului matematic, a acelui frumos trasat cu linia, este tocmai expresia prin care frumosul îşi capătă valoarea. Culmea, frumosul este dat de entropie, de modul în care un element iese în evidenţă tocmai prin faptul că nu este la locul lui. Urâţenia este comună. Nimicul care dansează se găseşte în urâţenie, iar dezordinea generală este cea care pune în scenă urâtul. Frumosul, potrivit gândirii de faţă, apare exact ca un element nihilist, ca un punct în care se strâng imperfecţiunile de ordin simetric. Altfel spus, frumosul este dat tocmai de urâtul care se găseşte în simetrie. Lumea este urâtă pentru că aşa trebuie să fie. Frumosul este frumos tocmai pentru că apare ca o excepţie, ca o nălucă ce se revarsă genuin într-o lume în care toţi se pregătesc de moarte. Dacă lumea nu ar fi în ansamblu urâtă, atunci frumosul nu ar mai avea farmec, el nu ar mai exista la propriu. Deci, frumosul nu există în sine, nu este o izbândă nemişcătoare care devine mişcătoare prin sine şi în sine, ci este modul ordonat în care se găseşte dezordinea. Acum, frumosul, privit strict, este natural şi autentic tocmai pentru că în el se revarsă urâtul. Şi uite aşa avem un joc, un făgaş din care decurg o multitudine de rezonanţe, toate fiind expresia ideală a focului în care ne aflăm aruncaţi. În oglindă, frumosul în sine este generat de statusul urâtului în raport cu simetria. General, lumea este urâtă şi astfel potenţează frumosul ca anomalie din care derivă frumosul. Simptomele urâtului sunt şi ţin de modul în care se proiectează frumosul.
Offshore ascultă:
18 comentarii:
"frumosul nu există în sine ci este modul ordonat în care se găseşte dezordinea"
true, man
Ochiul urat nu poate vedea lumea frumoasa. Nu cred ca liumea este urata. Still, e interesant articolul tau.
urâtul unora este frumosul altora și vice-versa. Depinde doar punctul de vedere.
Pai mei@ spui niste lucruri artificiale. ce legatura are cunoasterea personala cu frumosul estetic? nu vb aici de un frumos psihologic, in care faptele sau gesturile servesc ca etalon pentru descifrarea frumosului sau uratului, vorbesc de frumos ca si concept.
Annie benny@ merci
free spirit@ as spune, ochiul urat trebuie sa vada frumos, sa se oglindeasca in ceva si sa vada ca e urat. este vorba de o comparatie continua aici, si nu de lume care este urata in prima instanta. ca un lucru sa capete valoare, trebuie sa existe un alt lucru cu care sa se intreaca. si atunci, daca frumosul este calitatea in esenta, atunci fata in care trebuie sa se oglindeasca este urata, iar fata respectiva este lumea. atentie, este o analiza logica si nu psihologica.
Ilana@ asta asa e. si eu spun lucrul asta. dar, facand o analiza, ca sa existe alb, trebuie sa existe si negru. cam asta e totul:)
eu sunt de acord cu pai mei ...pentru ca frumosul ca si concept este diferit pentru fiecare.
curly@ si eu gandesc asa. dar iti dai seama ce spui? negi existenta esteticii, a domeniul care se ocupa cu studiul frumosului. Lucrurile nu pot sta invers pentru urat, pentru ca lumea nu cauta uratul, lumea cauta frumos, de asta totul trebuie sa fie urat, ca sa apara frumosul ca element nihilist, ca ceva care te seduce, uratul nu te seduce, nici nu se pune problema, frumosul apare, si de unde apare, din frumos? ti se pare ca are sens? daca ar fi asa, atunci frumosul nu ar mai fi, nu l ai mai recunoaste nici ca simplu gust prin care tu spui ca este relativ, relativ la ce? nu la urat? deci, si daca spui ca tine doar de gust si ca nu exista, nu negi ceea ce spun eu, ci afirmi, pentru ca frumosul oricum il recunosti in ceva, si in niciun caz nu il recunosti in sine, ca si cum iti apare pe strada si ti face cu mana, vesnic te raportezi la ceva.
lumea este compusa si din frumos si din urat... iar pentru urat s-a inventat estetica lui, iar pentru frumos...hmmm cred ca frumosul nu are nici o estetica, ci doar este dezvoltat dupa bunul plac
Ina@ hai sa ne uitam in dex, vrei?
ESTÉTICĂ f. 1) Știință care se ocupă cu studiul categoriilor și legilor artei, considerată ca cea mai înaltă formă de creare și de receptare a frumosului.
Cum sa spui ca exista o estetica a uratului!!? Cand estetica este studiul categoriilor frumosului!
și mereu când avem alb și negru avem și un gri :)
Ilana@ dar ca sa avem gri, avem alb si negru.
Lumea e urata,dar si noi suntem de vina.Pe cei urati ii credem frumosi,iar cand ne convingem cine era cu adevarat frumos,nu il mai gasim cand vrem sa ne intoarcem...
cat despre comentariul pe care l-ai lasat la mine,da,se mai dau teme.Nimeni nu le face,dar se dau.Mie persoanl mi s-a parut oarecum interesanta,mai ales ca nu aveam despre ce sa scriu...
Grenada@ Lumea aici trebuita conceputa ca un aspect logic. Ca sa vorbim despre frumos, ar trebui sa avem un spatiu urat, dar asta nu inseamna ca este urat la propriu, cum au inteles cei care au citit. deci, logic vorbind, frumosul trebuie sa apara undeva unde domneste uratul.
I can't read spanish or whatever language it is, but I know that song and I LOVE it :P
Nu-i frumos ce e frumos,e frumos ce-mi place mie!!!!;)
Trimiteți un comentariu