Întâmplare face ca noi să ne iubim. Întâmplarea face ca noi să urâm, să vrem să ne dezmembrăm la propriu de viaţa noastră. Cine nu a simţit niciodată că vrea să scape de el, nu a învăţat să fie om. Câinele mănâncă, şi face greva foamei mai rar. Omul face greva foamei chiar și atunci când nu o face. Noi suntem dependenţi de iluzia sălaşului, de acel fior stupid care îşi propune să ne aducă laolaltă. Astăzi am trecut pe lângă o bancă şi am rămas uimit de forma ei precară de a aduce laolaltă mai multe persoane. Mijlocul perfect de a cădea în imperfect stă înfipt într-o bancă. Când ne aşezăm pe bancă, pe lângă faptul că este un ustensil util, ţinem morţiş să ne lăsăm prădaţi. Omul devine pradă în locurile publice, el se dezveleşte natural într-un mediu forţat, precar. Naturaleţea cu care vânăm nu este aşa genuină, ea este forţată de frica noastră de a fi singuri cu noi, cu cea ce ne omoară subit. Este ciudat, dar normal, să vezi cum, în viaţa de zi cu zi, totul se construieşte din timiditate şi din acel val incert care ne face intangibili. Acest peisaj al omului contemporan aduce a iz de sucombă. Oricum o să murim, chiar dacă fugim de asta.
miercuri, 10 februarie 2010
Întâmplare
Întâmplare face ca noi să ne iubim. Întâmplarea face ca noi să urâm, să vrem să ne dezmembrăm la propriu de viaţa noastră. Cine nu a simţit niciodată că vrea să scape de el, nu a învăţat să fie om. Câinele mănâncă, şi face greva foamei mai rar. Omul face greva foamei chiar și atunci când nu o face. Noi suntem dependenţi de iluzia sălaşului, de acel fior stupid care îşi propune să ne aducă laolaltă. Astăzi am trecut pe lângă o bancă şi am rămas uimit de forma ei precară de a aduce laolaltă mai multe persoane. Mijlocul perfect de a cădea în imperfect stă înfipt într-o bancă. Când ne aşezăm pe bancă, pe lângă faptul că este un ustensil util, ţinem morţiş să ne lăsăm prădaţi. Omul devine pradă în locurile publice, el se dezveleşte natural într-un mediu forţat, precar. Naturaleţea cu care vânăm nu este aşa genuină, ea este forţată de frica noastră de a fi singuri cu noi, cu cea ce ne omoară subit. Este ciudat, dar normal, să vezi cum, în viaţa de zi cu zi, totul se construieşte din timiditate şi din acel val incert care ne face intangibili. Acest peisaj al omului contemporan aduce a iz de sucombă. Oricum o să murim, chiar dacă fugim de asta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
13 comentarii:
Cam greu de digerat ce spui tu ... chiar daca in mare parte este adevarat!
Ei bine, eu sunt de parere ca ca trebuie sa ne traim viata cu ce ne place; este mult prea scurta iar chestia cu uratul, nu pot la fel si cu rabunarea, pur si simplu nu pot sa urasc sau sa ma razbun. Frumos scris:)
noi uram ceea ce devenim, asta pentru ca nu stim sa ne apreciem valorile si sa ne mandrim cu ele.
frumos blog.
Banca din scrierea ta este primitoare, interesant ar fi de aflat cât de primitor este cel ce se aşează primul pe bancă...
robert@ este greu de digerat si pentru mine, dar suntem oameni.
dana@ dar poate ca te razbuni involuntar, caci modul in care te pot percepe oamenii din jurul tau poate fi ascuns. oricum, de aia exista o banca, ca sa ne putem lasa pierduti in baia cotidianului
romina@ dar daca criticam ceea ce am fost? tu poti sa te uiti la tine intr o lumina negativa in prezent si sa spui ca totul va fi negru? nu cred, nu ai de unde sa stii, in schimb, trecutul il poti privi critic.
Geanina@ banca pare primitoare,ea este un pretext ptr necesitata noastra de a fugi de noi. spatiul in care se varsa oameni, aduce cu sine si frica de singuratate, problema este daca alegi sa stai pe banca sau sa pleci de acolo...
Eu as alege sa stau putin pe banca, sa simt pulsul cotidianului, apoi as pleca.
simplu@ noi oricum alegem sa stam pe banca, orice am face, tot o sa stam, aici nu se pune problema daca sa stai sau nu, ci cat stai, sau daca ramai, poti totusi sa iesi de acolo?
Raman atat cat imi cade bine. Poti iesi de acolo, de ce nu?
Din ce in ce mai succint. Probabil ca in etapa finala o sa ajungi si tu ca Cioran, sa scrii numai in aforisme :P
e cred c lucrurile sunt mai simple decat par.
offshore, cam, despici firul in 4 iar cu asta nu o sa ajungi la nici un consens, nu faci decat sa te afunzi. eu sunt de parere ca atata timp cat vrei sa faci un lucru il faci si cu asta basta...consecintele, le vei suporta pentru ca asa este firesc, dar mai cred ca dupa fiecare lucru alesnu exista numai consecinte urate, poti chiar sa zambesti... :)
in final, pot sa-ti spun ca imi place cum scrii..pentru ca atingi o parte "neagra" din mine. :D
mihnea@ ar fi ceva, nu? :)
curly@ parte neagra? si cum arata acea pata?
Trimiteți un comentariu