Amatorii de iubire sunt cei care caută cu nerăbdare să se iubească după anumite norme prescrise de ei. În lumea utopică care-i adună, aceşti fini actori se lasă prădaţi de un mare nimic. Ei ştiu ce este iubirea, încât nu mai vor nimic, poate doar să o falsifice, căci fiecare alegere a lor este o mare iluzie. Amatorul de iubire este cel care îşi spune cu ardoare că totul este mirobolant şi că nimic nu îl sperie. Iubind mai mult idealul şi, implicit, prima persoană care îi apare în cale, el uită că rostul de a iubi în lumea asta se câştigă greu, şi nu se cumpără. Din frică de singurătate şi din iubire de iubire, omul slab construieşte proiectul perfect. Nimic nu-l seduce, poate doar ideea că el are totul în mâini şi că mâine o să fie şi mai fericit. Este un păcat să trăieşti ca un călugăr care sfinţeşte ceva suprem când, în fapt, nu faci decât să fugi de tine. Amatorul de iubire o să vadă în persoana de lângă el numai certitudini, numai lucruri concrete. El mereu o să ştie de ce stă lângă persoana respectivă şi de ce nu fuge de ea. Omul slab o să vadă în iubirea vieţii lui doar o înşiruire de mijloace, şi nu scopuri sau scopul. A iubi de dragul de a iubi este echivalent cu a te lăsa hrănit de mijloacele pe care le găseşti în persoana de lângă tine. Atunci când arăţi cu degetul şi te baţi cu pumnul în piept că iubeşti, este chiar momentul în care falsifici şi ultima pată de adevăr care se mai află în tine. A arăta dragostea cu mâna înseamnă a arăta ceea ce vrei să vezi - şi nu ceea ce este sau poate să fie.
Offshore ascultă:
53 de comentarii:
trebuie sa recunosc ca ai talent si ca imi place foarte mult stilul blogului tau..
interesant de adevarat pentru unii, din pacate...
profund, asa cum ne-ai obisnuit, ma pune pe ganduri iar acum imi analizez acum fostele iubiri, au fost sau n-au fost autentice, cred ca fiecare iubire te schimba in bine sau rau, depinde ce vrea fiecare sa aleaga
Problema este ca amatorul de iubire a ales, decizia este a lui, dar persoanele asupra carora se indreapta, si care pentru el nu reprezinta decat "obiecte" ale nevoii lui de iubire, de multe ori sunt in necunostinta de cauza. De aici acele deziluzii. Iubiri marunte, care nu merita atentie.
Amatorul de iubire e fals, asa e. Si cu parere de rau pentru el nu stie sau nu poate iubi pentru ca, la randul lui nu a fost iubit.
Foarte frumos filmul din seara asta "Refrenul iubirii" ,despre viata lui Cole Porter, un amator de iubire, dar care sfarseste prin a intelege ce inseamna iubirea adevarata.
Ei da...mai mare adevar decat acesta nu putea exista!!! In general se spune ca in prima ei iubire, femeia iubeste barbatul, iar in celelalte iubiri, iubeste ideea de a iubi...este un adevar general valabil cred...oricum...ai mmare dreptate
barbie@ asta chiar nu o stiam. si in cazul barbatului cum este?
poate de aceea calugarii care sfintesc ceva suprem traiesc retrasi intr-o pestera si se hranesc cu ce creste din pamant. pentru a nu mai interveni intre cei ce stiu totul si toate. si de asemenea pentru a nu mai perturba lumescul prin nici o actiune ce ar modifica matrixul (istoria) si ale sale unuri si zerouri.
behind blue eyes bt the who
Daca presupunem ca esti indragostit de iubire (un concept), in acest caz, cum poti arata cu degetul iubirea?
Frumoasă descriere a bovarismului! Toti trecem prin faza bovarică a iubirii. Imaturitatea afectivă, însă, a "omului slab" (există oameni puternici?) îl face să caute doar acestă fază, să se îmbăieze într-o idealizare repetată si devoratoare de sens. Astfel, omul devenit obiect al iubirii imature, devine mijloc de autosatisfacere afectivă. O iubire adevărată, fie se sublimează, fie arde până la capăt.
Prima dată când ti-am citit titlul, m-am gândit că iubirea e singura care valorizează amatorismul, adică e de bine să fii amator, că dacă esti profesionist... :)
După ce am citit si articolul, mi-am schimbat opinia cu privire la ceea ce numesti amator de iubire. Oare? Nu crezi că, într-un fel sau altul, toti suntem amatori de iubire? Unii avem norocul să iubim persoana potrivită. Altii, însă, fie din imaturitate, fie din incompatibilitate, nu au această sansă. Amatori si amatori...
profund..imi place stilul blogului:)
interesant! amatorul de iubire alege sa iubeasca, cum sa iubeasca, in schimb pentru indragostit destinul decide. imi plac temele pe care le dezbati in ultimul timp
gimme more :D
weekend placut!
sweet yoana@ multumesc. te mai astept pe aici, eventual si cu crtica. o zi faina.
ioana mitrache@ nu cred ca te mai ajuta cu ceva sa privesti in trecut, articolul este facut pentru viitor si prezent, despre cum te proiectezi catre iubire.
simplu@ cand un om iti spune ca i lipseste ceva - si cred ca stii la ce ma refer - iti spune de fapt ca el nu are nimic cu tine, ca tu esti doar mijlocul care satisface > faptul de a fi singur, faptul a nu te simti bine in viata pe care o ai, faptul de a te plictisi, si pot continua asa. acest mod barbar iti arata ca cea ce cauta in tine este doar ideea proiectata de el asupra unei realitati care il macina. cu alte cuvinte, in locul tau poate sa fie oricine si deci, pseudoiubirea lui poate functiona in voie...
la rose jaune@ este foarte simplu. am si zis in articol, prin mijloace, adica te uiti la persoana rspectiva si cauti niste atribute care sa corespunda realitatii postulate de tine. mai simplu spus, vezi mereu ca este inalt, are ochii verzi, umeri lati, zambet fermecator, un set de valori care te fac pe tine sa-l 'iubesti', dar acest set de valori vine din nevoia ta de iubire, din setea de a iubi sau in acest caz, de fugi de tine si deci de posibilitatea reala de a iubi.'mijlocul' mai poate fi inteles si ca lipsa a scopului.
munchaseun@ ideea este f interesanta si are ca tema ceva care macina de ceva timp. matematicul care a invadat modul nostru cotidian de a fi, de a trai pana la urma. aceasta forma de iubire, ca bine ai zis, intre 1 si 0, adica programata logic, este forma utopica si pragmatica de iubire. ce este trist? ca se pierde farmecul vietii, se pierde visul, joaca, totul...
Ceea ce am scris era traducerea unui citat din Lord Byron - am ajuns la concluzia ca are dreptate - In ceea ce priveste barbatii nu pot sa afirm adevarat sau fals...m-as considera ipocrita sa cataloghez o specie din care nu fac parte
si totusi@ in buna parte sunt de acord cu ce spui, mai putin acolo unde numesti ''bovarism''. daca as fi vazut in felul acesta, as fi denumit o bovarism. este o carte interesanta pe tema asta, poate ai citit o, G Liiceanu- Despre limita. Acolo gasim bovarismul ca forma de (auto)depasire dintr o conditie ce nu ne ar fi potrivita, dar pe care o vrem, prin simplul fapt ca nu ne multumeste conditia actuala sau de a cauta tot timpul ceva, de a pune mana pe ceva. pana aici, paralela merge ca unsa, insa amatorul este cel care se opreste, asta este problema, nu cel care merge din floare in floare, cum ar face bovaricul. pentru bovaric orice femeie sau barbat devine un mijloc, exact ca la amatorul de iubire, insa un mijloc care te duce spre un al mijloc, si asa mai departe. este modalitatea fara de limita, asta este si problema bovaricului, uita de limita sa, conditia sa, nu se mai opreste, genul omului avid de putere. in schimb, amatorul nostru construieste o lume si o valorifica. a intalnit persoane care sufereau la propriu langa alte persoane - si nu plecau de acolo - este ceva care le alimenteaza dorinta de sta acolo, chiar daca in realitate nu este nimic. cat despre acel ceva, sa nu crezi ca ar fi ascunsul, chimia, nu, nicicand, doar nevoia acuta de a iubi si de fugi de tine. trist.
barbie@ nu cred. inseamna ca persoanele de sex opus nu pot sa vb despre ele, pentru ca fac parte din specii diferite, sau chiar ca, oamenii nu pot analiza biologic sau anatomic,structura pomilor, a delfinilor, etc. blogul presupune dialog, si eram curios sa aflu ce crezi despre barabti. eu am scris despre femeie si fac parte din alta specie. de unde ideea asta? toti suntem oameni, nu femei vs barbati. deci?
irina@ asa e, frumos spus, alege cum sa iubeasca...
Daca suferi langa o alta persoana, inseamna ca nu o iubesti, n-est pas? Sau o iubesti, dar nu primesti ceea ce vrei. Iubirea trebuie sa fie reciproca.
Iubirea nu e matematica, nu calculezi avantajele si dezavantajele. Pur si simplu iubesti. Nu e o afacere.
De ce oare se spune ca iubirea invinge totul? Si trece dincolo de spatiu si timp?
Nevoia de a fugi de tine si nevoia acuta de a iubi, te face sa iubesti pe oricine? E ca si cum sarac fiind, iti cheltui banii pe o pereche ieftina de papuci care stii sigur ca se vor uza.
Suntem atat de superficiali si goi!
@ Offshore
E drept că, definind asa amatorul de iubire, e altceva decât bovaricul pe care l-am descris eu. Totusi, poate fi o altă formă de bovarism, centrată pe sine si pe relationarea cu o singură persoană. Omul nu poate evolua, nu renuntă la faza idealizării, asa cum copilasul nu vrea să renunte la păturica lui, ci o plimbă cu el.
deci...iubim cu totii, femei si barbati, insa pana la urma cred ca iubirea adevarata apare doar o singura data in viata...in rest, cu totii iubim ideea de a iubi,ne indragostim de ideea de a fi indragostiti... iubim o singura data si apoi ne atasam de diferite persoane, mai mult sau mai putin...suntem schimbati si abia apoi ne schimbam in functie de cel/cea de langa noi doar din nevoia de a iubi iubirea
barbie: acum suna perfect :) este mult mai clar si mult mai bine scris.
ma bucur ca am lamurit situatia...nu sunt masco-misogina cum m-au catalogat anumite persoane...de acum inainte o sa facem dialog...sper sa fie unul placut de ambele parti
Dar profesionalismul în iubire, cum ar arăta...?
simplu" cum spunea in art cu dragostea iubirii, iubirea nu trebuie sa fie reciproca, aici este efectul care schimbă problema, pentru ca noi ne raportam la ceva, adica la convingeri personale, ca la niste lucruri concrete care se afla langa noi. aici este eroarea, vrem ceva ce poate sa existe independent de noi, nu trebuie sa fie neaparat in mainile noastre. de aici, rezulta oarecum ca, ceea ce este dat, este si falsificat, in doi timpi, odata ca nu este ceea ce este, si altfel, ca si daca ar fi, nu ar fi ceea ce trebuie sa fie. este o mare minciuna. autenticitatea nu consta intr o raportare directă, ci in ceva inefabil, ascuns, in ceva ce nu este deloc usor de aratat cu degetul.
barbie" nici nu am zis ca esti. insa, mereu aud de lupta dintre femei si barbati, catei si purcei, insa, pana la urma,cei care plang sunt si cei care intretin acest fapt. femeile zic ca sunt puternice, ca pot avea grija de viata lor, dar mai spun si ca exista alte specii, ceea ce este frustrant, caci ele ar trebui sa se gandeasca in primul rand la vointa lor de putere si la ceea le face sa fie deasupra tuturor, si aici e vb de orice fel de specie, barbat si femeie. eu nu cred in specii, am folosit cuvantul ca sa fiu situat in paradigma instaurata de tine, ca sa poti intelege concret problema. invers, barbatii fac acelasi lucru, ei sunt cei mai tari, vor sa cutremure lumea, insa plang ca niste copii. hai sa fim oameni, hai sa indivizi, si nu SPECII, caci copilul ce se naste din cele doua specii nu o sa fie extraterestru.
şi totusi" Până la urmă, problema este una strict lingvistică sau de categorie. Evit, totuşi, bovarismul, căci, urmărind acest raţionament, aş putea foarte uşor să-l aduc şi pe egoist, egotist,în lumea bovarismului. Nu cred că bovarismul are legătură cu viaţa spirituală, cum am zis, pentru el viaţa pragmatică este cea care contează în primă instanţă. Bovaricul caută mijloace factuale care să îl pună în acord cu situaţii concrete, el nu se lasă stăpânit de ideea unor idealuri spirituale. Bovaricul se află mereu în război cu nevoile sale, el imitând şi chiar căutând în alţii, elemente care să-l pună în valoare. Bovaricul îşi dă hotare mult peste puterile sale, să folosesc o sintagmă care apare în Despre limită, el făureşte, falsifică condiţia sa, şi chiar postulează o lume ca mijloc din care are să o ia de la capăt. Vezi, egotistul, spre deosebire de bovaric, alimentează starea de insatisfacţie, dar rămâne aici, bovaricul se lansează, îşi dă hotare. Amatorul, spre deosebire de cei doi, este cel care caută, găseşte şi spune stop, fără aibă dorinţa arzătoare a bovaricului, şi fară să se hăituiască, precum o face egotistul.
KirstDay" u cum crezi că ar arăta?
Spui că egocentricul alimentează starea de insatisfactie? Hmmm... Se poate. Egolatria lui naste o foame de autoadulatie si o nevoie de a fi preamărit care nu pot fi astâmpărate si nici suportate de cei din jur. Insatisfactia produce brese si egocentricul, fie îsi găseste un pe cineva care să graviteze în jurul său, fie caută mereu altceva, până când, fie sesizează că se scufundă sub propria-i greutate si mai aruncă din balast, fie rămâne din ce în ce mai singur si mai împietrit.
of, păi dacă m-ai luat aşa într-un joculeţ psihologic, îmi răspunzi la o întrebare cu o altă întrebare... ţi-aş răspunde că trebuie să acordat şi acestui subiect un post special... Şi aş propune să fii tu autorul.
Promit să comentez :))
Kirsty" dar u ai citit articolul asta? titlul nu prea are legatura cu continutul, sa stii...
...fie îsi gaseste pe cineva..
si totusi" Tot ce am dezbătut noi este relevant doar dacă privim limitativ. cum spuneam, adevărul se ascunde, dar noi îl ascundem şi mai mult cu acst mod precar de a vedea, în ultimă instanţă, omul. Este intersant poate psihologic şi fenomenologic, dar pentru mine este inutil. Realitatea, adevărul, căci asta căutăm, se ascunde în inconştient, poate în artă, în muzică, cuvântul falsifică enorm.
@ Si totusi
Fie isi face un blog. :)
Scuze de deranj...
anonim@ fie îţi treci şi un nume ...
si totusi" nu cred că ai înţeles. asta nu înseamnă că nu putem să dezbatem, când am zis fenomenologie m am referit la mine, când am zis psihologie, la tine. deci, am fost obiectiv, nu o lua în nume de rău, chiar îmi face plăcere să discutăm. o spuneam în mod general, pentru toţi cei care au pretenţia de cunoaştere întemeiată, de la mine citire, până la tine.
O.K. Mă duc să-mi mai scurtez putin din pretentia de cunoastere întemeiată. :) Cu bine! Mai dezbatem si cu altă ocazie.
Si iubirea...iubirea pe unde se ascunde?
"Nu incerca sa gasesti iubirea absoluta, pentru ca nu exista. Totul este
relativ pe lumea asta, pana si iubirea..."
Asta spunea Paler.
Daca exista adevar, viata, exista si iubire. Daca exista adevarul absolut, exista si iubirea absoluta. Poti nega ?
Cine este amatorul de iubire, omul obisnuit sau omul de geniu?
simplu" si eu zica ca este trecatoare, am si un art mai vechi pe tema asta, cel cu fata si ceasca de cafea. omul este amator in fiecare zi, orice ar fi el, geniu, cersator, ganditor.
Amatorul de iubire este un ipocrit, un om golit de sentimente, dependent de o persoana?
simplu@ nu este dependent de o persoana, ci de o idee care l face sa fie dependent de o persoana.
E clar, e un fixist. Ce sa faci cu el?
iubirea nu e un concept...Iubirea nu are logica, nu are tipar..tocmai asta ii e farmecul.E surprinzatoare, neasteptata si mind blowing...daca imi permiteti sa folosesc termenul asta.
Imi place sa cred ca sunt o persoana discreta..cel putin asa am invatat sa fiu...de ceva timp, si totusi am momente in care simt ca explodez...i-as scrie pe cer ca il iubesc..si asta nu pentru a arata lumii, ci pentru a-i arata lui ce inseamna pentru mine. Uneori modurile de exprimare a iubirii sunt diverse.
am zile in care ma trezesc inaintea lui si il privesc cateva ore cum doarme..si cand deschide ochii ii spun doar te iubesc si il sarut si simt ca e suficient, insa sunt alte zile in care pur si simplu simt ca imi explodeaza inima de atata iubire si ca trebuie sa ma descarc cumva.
Nu sunt indragostita de iluzia lubirii..ci de el...insa ma manifest diferit...ce ar mai fi spectaculos, daca ne-am inchide intr-o cochilie pentru totdeauna si am fi doar noi?Nu ar mai exista provocari...lupte..interioare si exterioare...pentru ca in urma lor, sa fii cuceritor in bratele lui
Trimiteți un comentariu