Mă bucur când văd că sunt oameni care reuşesc, dar mă întristez să văd că acei oameni nu mai găsesc esenţa alegerii pe care au făcut-o sau au luat-o cândva, când văd că nu se mai regăsesc în reuşita lor. Aici intră toţi oamenii care au vise să plece din ţară, să iubească cu toată fiinţa lor, să fie ascultaţi şi tot aşa. Putem oare să luăm decizii cu adevărat? Să cântărim cenuşa precum vântul? Sau să găsim liantul care separă focul de fiinţă? Mie-mi este greu să aleg o pâine, dar să construiesc un castel? Până la urmă, suntem obligaţi să cerşim un rol, orice tip de rol, născocit de viaţă sau de noi, dar să ne ducă precum cocorii avizi de libertate.
În lupta cu incertitudinea stă întotdeauna un fum la fel de neclar ca focul. Minciuna este cea mai adevărată iluzie, căci ea ne poartă spre un spaţiu care altfel ar fi fost închis, de asemenea ne duce spre un noi, spre un ţinut ascuns ce tinde, acum, să devină viril, potent. Virginitatea a fost întotdeauna un vis pentru un pervers, dar ţinutul conturat de însăşi proiecţia iluziei noastre? Ce vrem în fapt? Să luptăm cu nenorocul hărăzit de profilacticul alegerilor noastre sau să fugim precum mieii după un leu? Nu există reţetă în spaţiul omului, nu există un gigant ideatic care să se gliseze genuin în obştea conştiinţei noastre, ci un minuscul petic de speranţă în calea la fel de naturală de a fi poziţionat în spaţiul morţii.
Omul nu are nevoie de psihologie ca să se apere de el. Nu are nevoie de psihanaliză sau alte prostii, are nevoie să ştie că este precum vântul, că orice alegere îl poate ridica pe un munte şi îl poate îngropa sub un munte. Omul are nevoie să ştie că nimicul joacă un rol important în nimicnicia noastră. Omul are nevoie să ştie că mizeria nu se ia, se poartă cu fală prin lume. Tot aşa, să ştim să zâmbim, să ne purtăm precum valul, cel ce umple viaţa cu himere. Cum ar fi marea fără de sare? Cum ar fi sărutul fără de minciuna? Nimic din ceea ce ne compune nu stă să ne pună pe un tapet vizibil – lumea noastră egoistă este o proiecţie ce tinde să ne fie străină, la fel de străină ca visul ce urzeşte tapetul existenţei noastre. Totul este îmbâcsit şi întortocheat când e vorba de om!
12 comentarii:
În majoritatea cazurilor, atunci când îți împlinești visul, rămâi gol...pentru-că nu ști să te bucuri de realizare, pentru-că îți lipsește lupta dusă pentru împlinirea visului..Decizie...un cuvânt greu pentru mine, sunt genul care nu a intrat într-un supermarket de exemplu, de ani de zile și asta pentru-că mă obosește să aleg...sunt genul care știu că trebuie să cumpăr aia și aia, traversez și cumpăr...sunt genul care atunci când trebuie să ia o decizie, o ia aproape fără rațional, doar din instinct....e suficientă o clipă care să mă țină în loc și totul se duce de râpă. Tocmai de aceea nu îmi fac planuri...și cu toate indeciziile mele, pot să spun că am reușit..în mare măsură, pentru-că în anumite momente mă aflam la timpul și în locul potrivit. Hmm...ce putere îți dă totuși decizia....EU DECID CĂ...dar e efemer. Decizia unui individ raportată la restul indivizilor, poate fi de-a dreptul dezastruoasă... Indecișii....mai țin puțin timpul în loc..
Însă mă miră: "...Nu are nevoie de psihanaliză sau alte prostii,... " Oare nu căzusem de acord că omul are nevoie, printre altele, de filosofie? Cum altfel ar mai înțelege nimicul, cum altfel ar mai mai accepta că mizeria există și că este cât se poate de umană...Iar restul, zâmbet, sărut, iubire, minciună, adevăr...sunt doar părți dintr-o rețetă ce, zic eu, nu va fi niciodată descoperită, ea însă există pentru fiecare individ, fără însă a putea fi folosită vreodată, ca atare de mai mulți indivizi..
Omul este cel mai complex animal. Si, ca sa-l intelegi, ai nevoie de mai mult de o viata. Pacat ca in urmatoarea viata totul este laut de la capat. Pacat ca nu ne nastem mari. Am descifra mai repede tainele Universului, tainele din mintea si sufletul omului. iar minciuna... n-are loc intr-un sarut. In mod cert. Sarutul e ceva dincolo de adevar, adevarat, dar nu include minciuna. :)
Septembrie@ In primul rand prin filosofie nu intelegem psihologie, psihanaliza, etc Cu toate astea, nici filosofia nu este o instanta superioara de a ajunge la vreo certitudine. Dupa mine, muzica poate fi, orice, dar stiinta nu...
Qed@ Sarutul te leaga de o iluzie. El te poarta intr-o lume ideala, adica te fura din ceea ce porti si te arunca intr-o himera. Sarutul se impleteste cu minciuna pentru ca a devenit ceva superficial. Sunt persoane care fac din sarut un scop in sine, se saruta in draci, problema apare in spatiul celorlalti, al celor sedusi, ei nu sunt mintiti, nu sunt luati de mana si adusi intr-o minciuna, intr un joc pervers in care seductia dicteaza? Incearca sa intelegi dincolo de cuvinte, si in art precendent la fel ti ai expus cu fermitate doleanta si ai fost pe langa subiect.
Cred ca nu orice sarut include minciuna. Dar nici eu nu inteleg cum de uitam atat de repede si cum ne fura peisajul. Oare nu e nimic statornic in noi? Sau doar nimicul este?
Fluture@ Cred ca ar trebui sa citesti textul un pic mai atent. Vezi ce spun in text de minciuna, ce inseamna ea, si pe urma o sa vezi si legatura de cauzalitate. Cuvintele, o spun a inca o data, sunt doar niste aproximari, se afla eventual in potenta rostita a gandului, deci falsifica. Intelege metaforic textul.
Pentru-că prin muzică simți...bucurie, tristețe, dorință, teamă..., pe când știința e rigidă, rece....
Septembrie@ Ceva de genul:)
Nu e greu să iei decizii. Greu e să le asumi. Şi să vezi toate consecinţele lor. Depinde de realismul şi onestitatea faţă de tine, de ce, cum şi cât visezi, ca să poţi lua decizii corecte. Şi mai ales, de multă informare. Sau, în lipsa ei, un instinct al naibii de bun.
...O, da, omul e un labirint a cărui lume nu se dezvăluie, nu se aşază pe tapet. Dar oare nu e tocmai din acest motiv fascinantă natura şi varietatea lui ?
Hmmmm, muzica nu e doar o comunicare sau o explicitare a unor stări. E şi ştiinţă, lucrează cu elemente de teorie, cu principii fizice şi altele, dar dincolo de acustică, mecanică şi alte "secvenţe ştiinţifice" şi experimentale, muzica e comunicare. E vocea creatorului ei şi mai e o cheie a cunoaşterii. Ştiinţele, religia, arta, filozofia, sunt multe chei cu care încercăm să descuiem uşile universului. Muzica e una dintre ele.
Vocea de departe@ Asa este, muzica este epistemica intr un anume fel. Cat despre decizii corecte, din punctul meu de vedere nu exista asa ceva, nu exista o decizie care sa se muleze in primul rand pe propria ta incertitudine. Problema nu sta in asumare, daca tot alegi un lucru este evident ca la pachet vin si costurile, ci in modul rational de a ne minti ca alegem rational si ca ceea ce facem acum nu mai este sau nu mai tine de ceea ce voiam candva.
Dar dacă visul, asemenea Penelopei, urzind o existență ziua, o destramă noaptea? O creștere și o descreștere ce, totuși, nu ajunge de două ori în același punct?
(întrebarea nu cere un răspuns)
Trimiteți un comentariu