Îmi este din ce în ce mai greu să suport atmosfera încărcată. Pur şi simplu, nu sunt făcut pentru o lume anostă, plină de grăunţe inutile. Nu-mi plac oamenii care impun o anumită conduită, chiar dacă există argumente solide în favoarea lor, chiar dacă pot fi obiectivi sau subiectivi, pur şi simplu nu mă regăsesc într-o iluzie stabilită de nişte agenţi la fel de încăpăţânaţi ca mine. Încerc să cultiv delăsarea ca sens natural de a nu intra în sfera unui individ.
Rigiditatea nu mi-a plăcut niciodată. Am încercat adesea să o ocolesc, dar se pare că nu am reuşit de fiecare dată. Noi ne vânăm cel mai mult cu pretenţiile noastre de obiectivitate, cu tot felul de dorinţe, unele mai frumoase decât altele, încât ajungem să ne considerăm monştrii solemni ai universului. Ochiul care face şi desface şnurul unei vieţi pline de anomalii este ochiul magic al lucidităţii. Am obosit să gândesc perfecţiunea într-un mănunchi de paie, să încerc să descos o iluzie doar ca să o vând unor himere la fel de amăgitoare. Poate că viaţa înseamnă o banală luptă cu propriile noastre dorinţe.
Savater, urmărindu-l pe Cioran, spune că dorinţa este iluzia care aşteaptă să fie încălcată. Cu alte cuvinte, noi aşteptăm să fim seduşi de propria noastră minciună. Însă, uneori, o minciună este mai adevărată decât o mie de adevăruri, căci la fel cum omul se poartă ţanţoş prin lume, la fel de mult se şi joacă cu el însuşi, asta însemnând că minciuna devine adevăr când te afli în potenţa unui lucru, ca pe urmă, când potenţa ajunge să devină completă, să fie în act, minciuna are să fie desăvârşită, deci mincinoasă. Propriu-zis, minciuna este adevăr în potenţă, iar în act ea devine minciună. Aşa arată comicul şi tragicul omului, fuge ca Sisif cu o vulpe în braţe, ce are să-l sufoce uşor şi suav.
Offshore ascultă:
35 de comentarii:
Cum e minciuna, adevar in potenta?
Ador muzica si imaginea lui Sisif cu vulpea.
Imi plac povestile, si mai ales sa mi le citeasca cineva, ori sa mi le explice.
Doina: Este simplu: U spui o sa mananc maine o salata buna - asta fiind potenta. Pe urma o sa vezi ca nu e buna, asta fiind actul. prima oara te minti cu un adevar, pentru ca te indrepti catre el, si a doua ora il gustusi, il vezi, si abia atunci ajungi la radacina lui mincinoasa.
este ca asteptam sa mananc tort, si cand am ajuns sa-l gust era stricat. Faptul ca eram in expectativa tortului bun era o potenta, iar faptul ca nu s-a ridicat la asteptarile mele...a fost o minciuna?
Am inteles bine? Asta inseamna?
Doina" Nu ca nu s a ridicat la asteptari, si daca era bun, tot o minciuna era, pentru ca tu spuneai din start ca este un tort bun, ca este intr un anume fel, deci il falsificai dintr un inceput. Dar asta nu o resimteai, la acest nivel, de aia era o minciuna adevarata. Pe urma,cand ai vazut ca e stricat, ai ajuns la ideea de minciuna pura...
Am inteles. Esti destul de profund. Uneori te inteleg greu, dar citesc de multe ori ca sa-mi intre-n cap ce zici.
Uneori nu inteleg chiar tot. Dar acum vreau sa cred ca am inteles, sper ca am inteles.
Doina" Nu este chiar asa complicat. Oricum...e vb de dorinta vazuta ca minciuna. In faza incipiala este adevarat, adica in sens de proiect, cand iti propui ceva. Pe urma, cand atingi telul, fie ca intr un fel sau altul, ajungi la satietatea faptului, deci la minciuna initiala care iar te arunca in altceva si tot asa...
Nu stiu daca as putea generaliza asa.
Ca sa-ti dau exemplu tot de la mine. Daca ma astept sa beau un vin bun, si o fac....sunt fericita ca mi s-a implinit dorinta, sunt satisfacuta si nu ma simt mintita in asteptare. Oamenii te pot dezamagi, dar un vin bun, niciodata.
Asa ca aici nu mai merge principiul cu minciuna care era adevar in potenta...pentru ca in cazul vinului este adevar realizabil . (prin dovedirea experientei...dar sa nu crezi ca as fi vreo betiva, il consum cand am nevoie de prozac, de fericire, de euforie...asa cum altii fumeaza, fiecare cu viciul lui, cu eliberarea proprie de endorfine). Inca nu traiesc in lumea mea utopica si de-aia.
Doina" Ca tit mi ai spus ca sunt profund. Uite minciuna: ,,il consum cand am nevoie de prozac, de fericire, de euforie...asa cum altii fumeaza" . Fii mai atenta:) minciuna nu inseamna indreptarea ta asupra unui obiect si atat, e vorba de semnificatia obiectului, ce reprezinta el in inconstientul tau. sper sa fii inteles acum.
nu prea mult, dar ghicesc ceva din propriile-mi trairi
Doina@ Atunci...sper sa ghicesti bine:)
Eu pot să îți spun că oamenii au uitat...au uitat bunul, frumosul, dorința, visul, au uitat înțelesul cuvântului, pentru majoritatea cuvântul e un gol exprimat într-o ambiție....niște litere amețite între ele cu un sens deviat după bunul plac. Cât de lucid poți să rămâi într-o lume a superficialului, a grotescului...Dar, oare de-ai ști că adevărul e minciună, te-ai mai îndrepta spre el? De-ai ști că acel adevăr va durea, va dezamăgi, l-ai mai alege? Probabil că da, pentru-că acest gust incită...
"Dacă mă zbat în continuare, e fiindcă, în taină, sunt încredinţat că faptul de a avea conştiinţa propriei decăderi mă împiedică să fiu un decăzut. Decăzutul care se judecă pe sine încetează să fie decăzut. Într-atât, conştiinţa pe care o avem despre starea noastră ne face stăpâni asupra ei..."
Tu stii sa iubesti? prin aceste articole imi pari foarte stangaci. Acum o sa-mi spui, da, dar articolul nu are nimic in comun cu iubirea, dar esti anost, suparat, incruntat, te cauti dar nu te gasesti, iar la final te intrebi si tu ce cauti. Scrii despre lucruri generale, pe care si noi le cunoastem, ar fi interesant sa aduci ceva pe blogul tau si din lumea reala, palpabila. Nu poti fi un neinteles pana la final. In locul tau as mai schimba putintel atitudinea.
p.s. comentariul asta nu e cu directie catre acest articol, catre toate.
Septebrie@ Decandenta in sensul citatului dat de tine nu este negativa. Tine tocmai de proiectarea in uman, supusa erorii, a greselilor si tot asa. Asta este frumusetea.
Anonim@ Ma bucur ca ai citit toate articolele si ca ai ajuns la o asa concluzie pripita.
Da, cam asta înseamnă viaţa pentru cei care nu merg pe principiul "Trăieşte clipa" (nu că aş merge eu.. ).
Chiar mă gândeam la un scenariu teatral asemănător cu postarea ta, acum câteva săptămâni..
Ce spui despre monotonie?.. (cum am citit articolul m-am întrebat acest lucru).
P.s : Melodia e una din preferatele mele!
Herta@ Si cum ar fi scenariul? Chiar ma gandeam ca unele postari ar putea fi interpretate. Monotonia obliga omul la minciuna.
Vorbiti de iubire, de saturatie, de monotonie, de tagada...de iluzie sau dorinte inabusite...
Cati dintre voi vorbesc de acceptare, de iertare, de pipaitul sinelui, de verticalitatea alegerilor - fiele ele bune sau rele, de consumul a tot ce face pana la capat.
Vorbiti de iubire... dar unde sunteti voi?
http://mihaelacelestine.blogspot.com/
Ideea mi-a venit dupa o săptămână mult prea încărcată cu evenimente destul de inutile.
Bineînţeles că ceea ce a fost la început, reprezintă doar o aripă (dacă nu, chiar o pană) a ceea ce este acum.
Un plan în care acţiunea se desfăşoară alb-negru. Lumea foloseşte o singură atitudine (ignoranţa), iar pentru asta totul prinde un contur de monotonie.
Un loc în care se face trafic de iluzii bine construite şi pictate în alb şi negru. Desigur, acest univers este condus de minţi rigide şi (de ce nu?) idioate, care strivesc demenţial toată corola de idei a celor care îi ocolesc.
Iar în alt plan să se regăsească perfecţiunea, cu toate imperfecţiunile ei.
Iar de aici.. am luat-o pe altă pistă.
(parcă totuşi nu seamănă aşa mult..)
http://www.youtube.com/watch?v=lB6a-iD6ZOY&feature=channel
Celestine@ Ne intrebi de iubire, de parca ar fi asa un lucru banal, la indemana oricui, care sta pe langa colt,ne face cu mana si noi ii intoarcem spatele. O sa ti las comentariul si linkul blogul. As vrea totusi sa nu ti mai faci reclama aici.
Sorin@ Am facut deja schimb cu Montruinfo. Mai mult nu se poate. Este suficient.
Herta@ Imi place f mult ideea. Chiar mi se pare interesanta. Te ocupi cu teatru?
Încerc şi eu să ma ocup. Am de gând să dau la actorie ramura regie, după ce scap de liceu. Acum.. să vedem dacă mă şi acceptă acolo:))
Herta@ Am inteles.Deci mai ceva... Astept sa ajungi la regie si propui vreun articol de pe blog:))
Celestine@ Te rog, nu cunoşti pe nimeni de aici( nu că aş cunoaşte eu.. ). Nu ai dreptul de a vorbi astfel; doar noi ştim unde suntem, cine suntem şi ce gândim.
Vorbeşte tu despre cele enumerate, daca doreşti aşa mult!
(Ci dispiace, il tuo commento mi ha infastidito.)
Mai ai de aşteptat!:)
atat de multa filosofie ca te doare capul...criza asta o sa ne invete ca viata este un rahat de munca...si nu o sa ne mai dea atatea batai de cap iubirea si atatea sentimente filosofice
health" Te poti muta oricand pe un alt blog, sunt destui cei care isi dau comentarii intre ei si se pupa in fund. Aici, daca spui ceva, sa fie cu sens, sa aiba legatura cu subiectul.
Adevarul e ceea ce simtim, e autenticitatea, mintea e cea "mincinoasa" care ne joaca feste pentru ca se inspira din exterior, ne raporteaza la ceilalti si ne spune ce ar trebui sa simtim. Dar e improriu spus "mincinoasa" are doar alt punct de reper. Cred ca aici e jocul...tot intre ratiune si simtire (nu stiu cum fac ca tot la asta ajung :) )
Mi-a placut "Poate că viaţa înseamnă o banală luptă cu propriile noastre dorinţe"..pana la urma asa e. Dar si dorintele acestea...unele sunt produsul mintii..altele ale sufletului..
fly2sky@ Pentru tine minte si sufletul sunt doua entitati separate? Daca exista un organism ce dicteaza intru totul, crezi ca mai putem spune ca unele tin de simtire si altele de ratiune?
Eu zic ca sunt diferite..insa clar legate intre ele. Ratiunea e ceea ce proceseaza informatii...le aduce din subconstient in constient si invers. Iar notiunii ca suflet, Constiinta ..sunt ceva ce intuim ca e dincolo de mintea noastra...denumiri a ceva ce nu cunoastem. Iar mintea ne poate pacali atunci cand nu ne cunostem indeajuns pe noi..si ne orientam mai mult asupra celor din jurul nostru, conteaza mai mult perceptia lor despre noi decat ceea ce simtim si credem noi. In mod normal..atunci cand mintea nu face abstractie de ceea ce simtim ci dimpotriva, incearca sa inteleaga..ajungem la adevar :) Cam asa imi traduc eu in mintea mea...fara a avea pretentii filozofice :)
fly2sky@ Fara a avea pretentii filosofice - imi spui ca ratiunea proceseaza informatii din inconstient, in aceeasi masura sufletul este dincolo de minte, pai daca ratiunea proceseaza informatii din subconstient si inconstient, nu crezi ca si ele sunt dincolo de minte? Unde este intelectul? Care este facultatea de judecare? Ce este intuitia? Astea sunt intrebari care au sens, daca u rezumi totul la suflet si materie atunci e grav.
Am spus eu asta? intelectul, procesorul..e foarte important, doar ca nici sa rezumi totul la intelect nu e ok. Faceam doar o distinctie. Dezbateri pe tema asta am mai avut pe Duelul mintilor
,,Ratiunea e ceea ce proceseaza informatii...le aduce din subconstient in constient si invers''
,,Iar notiunii ca suflet, Constiinta ..sunt ceva ce intuim ca e dincolo de mintea noastra...denumiri a ceva ce nu cunoastem.''
Este evident ce ai spus. Cat despre link, nu cred ca are sens sa venim cu pagini si sa citam. Iti dai seama ca si eu cateva articole pe blog despre, cam toate, deci nu sunt asa in ploaie. As fi vrut sa vii cu argumente, nu cu un link, eu nu am timp sa citesc tot felul de discutii. In primul rand, discutia se rezuma la acest articol, daca sustii ceva, o faci aici, cu argumente, daca nu, nu. Si, asta e.
Offshore, link-ul se vroia a fi o invitatie, nu un argument, e adevarat ca nu m-am exprimat foarte clar. Oricum raspunsul tau imi sugereaza ca posibilitatea de a da curs invitatiei e doar o iluzie a mintii mele :)
fly2sky@ Asa ziceam si eu, ca nu prea ai exprimat corect argumentul. Defect profesional, sa i spunem. Cat despre bloguri, probabil ca o sa ti se para ciudat, dar eu nu ma consider bloger si nici nu prea citesc bloguri, aproape deloc, iar daca o fac sunt necunoscute.
Trimiteți un comentariu