luni, 9 august 2010

Nunta ca o înmormântare şi invers

         Viaţa capătă sens când se află proiectată în jurul taumaturgiei. Sunt ironic! Ritualurile au fost din toate timpurile importante, au jucat un rol crucial în aşezarea societăţii faţă de instinctele ei. Se pare, după o lungă perioadă de timp, că omenirea a învăţat trucurile magiei ce ţin în viaţă o viaţă construită artificial. Mă gândesc că esenţial ar fi ca două persoane să se iubească şi nu să se fure una pe alta la o nuntă. Nu că nu ar avea sens, dar pur şi simplu atunci când nu există flacără, când este beznă, se impune să fie unul care să aducă focul pe tavă. În mod normal, nu avem nevoie de teatru şi de spectacol ca să susţinem cu tărie că totul este normal, nu? Păi, dacă este normal, atunci să fie anormal. Dacă nu există iubire, atunci să fie artificial întreţinută de un cor de reni. Să aruncăm cu petale şi să facem cruce cu chibzuinţă, poate ne prinde bine şi se prinde şi leacul de noi.
            Omul exagerează când ştie că nu are nimic palpabil în mână. Atunci conştientizează în fapt mediocritatea care îi pâlpâie în cap. Ca răspuns, falsifică trăirea şi o aruncă în vis, într-o lume virtuală, artificial creată pentru a susţine o cauză moartă. Când eşti împlinit, nu mai ai nevoie de confirmare, însăşi ideea devine superficială: să fii privit cu ochi buni de restul lumii. A epata înseamnă a arunca o găleata de apă în mare. A încerca să invoci graţia divină pentru propria ta neputinţă. Lumea nu înţelege că artificialul, la fel ca machiajul sau uleiul, se şterge sau iese la suprafaţă.
            Nu are sens să ne scobim în nas, doar de dragul de a face un gest (mimetic) genetic, ci să ne lăsăm seduşi de importanţa trăirilor noastre, să nu mai visăm ca în basme, când prinţesa fuge pe un cal alb împreună cu iubirea vieţii sale, să încercăm cu putinţă să nu ne mai impunem nimic, pentru că atunci când trăieşti sau iubeşti nu ai nevoie de nimic, ai nevoie să fie… Iubirea este un lucru mic ce stă înfipt într-un nimic. Agăţată de un gram ce pare cât un ocean. Avântată de un dor ce strigă cu fior. Iubirea este un lucru mare ce stă în picioare. Ce tinde să se ascundă într-o nălucă, pitită şi abătută. Iubirea este o minciună ce se-nalţă ca o himeră, ce fuge de un gând ce o apucă de o sufocă! 

18 comentarii:

QED spunea...

As vrea sa inversez, mi se pare mai haotic: sa arunci marea intr-o galeata, asta-i epatarea. Cat priveste iubirea... erai idealist? :)

George Colang spunea...

Qed: Am fost tot timpul realist, chiar daca am vorbit si despre ideal.Despre asta este vorba în articolul cu picioarele pe pământ, l am scris, cred, acum vreo doi ani, cand ma loveam de tot felul de indivizi care mi spunea exact ce mi spui u, ca sunt idealist. Sunt realist, Platon era idealist, sau, cel putin, daca pot spune aşa, încerc să văd realitatea, că sună mult prea apăsat: realist.

Irina spunea...

foarte frumos si emotionant. Nu stiu de ce mi-au dat lacrimile citindu-ti postarea. N-am habar.

Celestine Mihaela spunea...

"Iubirea este un lucru mare ce stă în picioare."

" Iubirea este o minciună ce se-nalţă ca o himeră, ce fuge de un gând ce o apucă de o sufocă! "


Pradox monsieur!
Hai sa facem putina lumina la text:)

Ori ramane verticala iubirea asta! si n-o mai misca nici un Aghiuta de acolo, ori o numesti MINCIUNA- dar nu o mai ascunzi de un gand sufocant.

Decide-te:)

Din punctul meu de vedere, desi nu mi l-ai cerut... eu raman la ideea simpla:
Iubirea e constiinta pura!

Si pe aia n-o darama nici o forma materiala sau imateriala, fie ea idealista sau realista, etc...

Ganduri bune,
Namaste.

George Colang spunea...

Doina@ Multumesc.

George Colang spunea...

Celestine@ Ai zis bine ''paradox''. Nu vad unde ar fi o problema, etimologic cuvantul provine din greaca si inseamna - dincolo de parare, de limita, insa noi il intelegem in limbajul comun asa cum ni s-a impus de matematica. Cum ai vrea sa fie un discurs despre iubire? Sa fie rece si rational? Sa fie trasat si plasat in corul logicii elementare? Daca te uiti mai atent, nu doar alea 3 randuri sunt dincolo de, tot textul este, tot blogul este asa, scrisul meu este asa, nu vad unde ar fi problema.

fly2sky spunea...

:) deci gandul sufoca iubirea. De acord. Dar gandul o poate si amplifica..cu conditia sa existe. Iar nunta poate fi si inmormantare sau renastere..depinde ce semnificatie ii dai. E gresit si sa crezi ca o nunta iti garanteaza iubirea..dar e gresit si sa crezi ca o ucide.
Imi place "realismul" tau si imi place ca te consideri realist. La urma urmei toti suntem realisti daca ne raportam la noi, si nu la ceilalti :)

George Colang spunea...

Fly2shy@ Textul nu se rezuma la ideea cu iubirea. Textul isi propune sa scoata la iveala batalia: forma fara fond. Atat:)Te mai astept pe aici.

Herta Lucescu spunea...

Mai nou o nunta nu prea e prilej de bucurie.. Si nuntile din zilele noastre (majoritatea) sunt superficiale. Nu cred ca e nevoie de nunta ca sa iubesti sau sa ramai cu fiinta iubita toata viata( in caz ca ai norocul asta!).. DA, cred ca e vorba doar de ce cred oamenii.. Stii tu, spirit de turma!

Mereu am considerat moartea unui om ceva extrem de frumos, mi se pare un lucru fericit ca scapa din acest taram imund. So, nu inteleg de ce atata tristete.. Uneori am impresia ca oamenii plang doar pentru ca sunt invidiosi pe persoana moarta. (poate sunt eu prea sadica .. )

O mascarada totala.. S-a ajuns mai rau ca in teatrul lui Caragiale. Mi-e scarba:)

P.s : ai un stil .. soft, incat te relaxeaza cand citesti:), usor de recunoscut.

George Colang spunea...

herta" Să citeşti lucrările mele de specialitate:)) Acolo nu mai e aşa soft. Fiecare cuvânt în parte trebuie să susţină logic tot argumentul. Fie, chestii academice, turmă. Şi, da, eşti cinică rău, îl întreci pe Cioran:)

Herta Lucescu spunea...

Ma bucur sa aud asta.:)
Nu stiu ce spune el despre inmormantare, dar stiu ce spune despre iubire: "intalnirea dintre doua salive" (desigur, e relativ).

Nu vreau sa le citesc, daca nu te superi:)).. imi ajung aiurelile de la filologie, care sunt greu de inghitit si mereu ajung sa citesc istoria teatrului in locul lor.. :))
Bucura-te pentru mine ca ma relaxez macar aici!

George Colang spunea...

Herta@ Acum, Cioran este f ironic. Sa nu crezi ca totul se rezuma la un schimb de saliva;))

Herta Lucescu spunea...

Stai lin, ca stiu la ce se refera.. Dar e o chestie interesanta..

(imi place "tonul".. ma simt copil mic, caruia i se spune ca nu exista bau-bau:)) )

George Colang spunea...

Herta@ Tonul meu?

Herta Lucescu spunea...

Felul cum a sunat.(eu ii spun ton)

George Colang spunea...

Herta@ Pai da, si cum a sunat? :)

Herta Lucescu spunea...

A fost ceva de genul:
"sa stii ca nu totul se rezuma la saliva, invatacelule!!" or ceva de genul acesta:)

Ziceam doar ca m-am simtit mica acum:))

George Colang spunea...

Herta@ Nu stiu daca a fost asa.Oricum, e bine sa fii mic, ai foarte putine probleme:)