Deschizi rana adânc, te scuturi de ea şi scuipi. Durerea are voluptate doar în sălbăticiune. În spiritu-i alunecos se ascunde inima. Orice durere are o inimă. Iar focul acesteia este pus în mişcare de golul care detaşează lasciv omul de hoit. Suntem liberi când alergăm, când ne punem aievea o cruce în frunte şi batem din palme. În oglinda nopţii se găseşte o dună de alint ce te toarnă în alint ca pe o cauză moartă, ca pe un venetic ce se lasă stors de vlaga singurătăţii sale. De perversitatea singurătăţii fugim cu toţii! Şi, uite aşa, sărim în conjunctura psihosomaticului nostru. Libertatea este cea mai mare iluzie ce se vinde omului. Şi, dacă am fi liberi cu adevărat, nu am putea să trăim cu acest blestem. Suntem oameni pentru că ne înfulecăm prada şi nu că bem apă. Adrenalina care palpită în orbita fiecărui sclav este o tornadă ce duce la funie. Noi nu ştim să fim liberi, noi suntem obligaţi să ne ţinem în braţe. Orice piatră sau gând aduce un om lângă un-altul. Chiar şi răzbunarea uneşte. Totul se contopeşte, se preface şi se lichidează latent în spaţiul cauzalităţii noastre. Să fim oare Zei?
Also in English. Click here.
Also in English. Click here.
Offshore ascultă:
13 comentarii:
doar potential suntem zei.
prin liberul arbitru ni se ofera pe tava nemurirea.
iar prin jertfa personala, intindem mana sa o luam sau nu.
nu multa lume este capabila sa se jertfeasca, sa-si jertfeasca propriul eu. (ca asta ni se cere, de fapt).
si sa redevenim copii, nu e o joaca de copil, dupa ce ai gustat din problemele, tertipurile si machiavelicurile adultui in care a trebuit sa te transformi in ani.
trebuie sa fi deosenit de inteligent, caci ca sa fi zeu inca de pe pamant, nu e posibil...nici macar sa stii, ori sa fi sigur, daca macar (cunoscandu-te interior) ai banui...
dar dupa moarte, spiritul....da, devine Dumnezeu (in conceptia crestin ortodoxa, sunt niste sfinti parinti, Arsenie Papacioc, care a studiat problema asta din scrierile vechilor...)
si da, cica asemanarea cu Dumnezeu din geneza facerii omului, spune ca se refera la suflet, nu neaparat la corporalitate.
….La început totul a fost haos…apoi, Pământul…..Uranus, care îți ținea copii întemnițați de frică să nu îl răstoarne….. apoi Cronos, cu ajutorul mamei, se întoarce împotriva taălului, a lui Uranus……. Cronos își mânca copii….Zeus cu ajutorul mamei lui, se întoarce împotriva tatălui și Cronos are aceeași soartă ca și Uranus….Zeus urcă pe muntele Olimp și începe să conducă lumea, împreună cu frații săi: Hestia (primește focul), Demetra (primește livezi și lanuri), Hades (primește ținuturile subterane), Poseidon (primește stăpânire apelor) si Hera (devine soția lui Zeus).
Apoi, apar eroii...copii lui Zeus și ai Herei..fiecare purtând blestemul lui....Ți se pare cumva că suntem Zei?
stiu ca nu sunt moderator sa-mi permit o comparatie intre comentarii, dar mi se pare o observatie de bun simt, cel putin...si daca-mi permiti George, as remarca:
un crestin adevarat ca si mine pare mai eretic in gandire decat un pagan cum pare cea cu pseudonimul de "septembrie", ..ceea ce e destul de interesant. Arata, de fapt, stadiul la care a ajuns lumea si nivelul de cultura al "sacrilor" si "profanilor", sau "laicilor" intr-un limbaj mai mult bisericesc decat eliadesc.
Doina@ alegerea nu inseamna libertate. faptul ca alegi sa bei apa in dauna unui suc nu te face liber. tot o necesitate nesimtita te face, te obliga sa iei o decizie.
septembrie@ suntem zei.
doina@ fiecare este indreptatit sa aiba o parere, iar crestinismul sau doctrina crestina nu reprezinta temeiul suprem al intemeierii obiective.
@ doina...nu am comentat atitudinea nimanui, cu atat mai putin a ta, deci te rog, nu trage concluzii gresite, stai stramb si judeca drept...sau citeste Legendele Olimpului...nu am facut decat un rezumat...
PS. Intrebarea mea, nu ti se adresa tie...
legendele olimpului le-am citit la 5 ani...si nu consider ca mi-a adus mai multa cultura decat de nivelul conversational la o cafea, in nici un caz pretentii de discutat pe un site care trateaza mai multa filosofie si ni se dau si lectii de drept de la autorul blogului.
am libertatea, si o voi avea intotdeauna, sa-mi expun parerile si opiniile, daca nu-ti place ca ti-am observat comentariul si ti l-am desconsiderat, nu inteleg de ce trbuie sa fiu ipocrita si sa-mi inghit cuvintele. Frustrarea e a ta, traieste cu ea, ori gaseste-ti aparator, daca nu ma poti inghiti.
in comparatia pe care am facut-o intre comentariile noastre, nu am atacat cultura mitologica greaca si nici pe tine ca persoana sau om.
Reciteste dupa ce te-ai calmat si fii atenta la fiecare cuvant pe care l-am scris!
apoi fa bine si deschideti putin mintea si intelege ca, cu toate ca sunt teolog, am studiat si eu in facultate Filosofia, plus in timpul semestrelor eram mereu in biblioteca citind, ghici ce?, exact, filosofie...si tot in acelasi timp am studiat organizat cu filosofi americani evrei, da, tot filosofia, dar doar cea evreiasca cu ei.
Si nu ca vreau neaparat sa ma dau mare in fata (cu toate ca ai nevoie de lectii!), dar trebuie specificat taranilor ca umanistii nu au toti ochelari de cal ca sa nu vada si altceva decat ceea ce se studiaza ca obiect obligatoriu.
am tacut cand mi s-a inchis gura, ai vazut? de doua ori!
dar tu? nu stii cand trebuie sa taci si sa inghiti, asta e cusurul tau...mai ia o carte si citeste...Proverbele lui Solomon te-ar coafa?
poate ti-ar vorbi ceva despre ce inseamna sa fii mai mult om decat sa te pretinzi "zeita" (femininul de la "zeu" despre care am discutat).
@Offshore..de unde îi aduni? Oare lumea s-a ţăcănit de tot?
@Doina...ţi-ai permis să tai şi să critici, de parcă m-ai cunoaşte de o viaţă...au unii norocul ăsta să mă cunoască şi eu nu...ce să îi faci. A, aş dori să te întreb ceva totuşi: ai depăşit cu mult vârsta de cinci ani?
Doina@ Cred ca ne-am indepartat de la subiect. Nu are rost sa transformam subiectul in piata.
Septembrie@ La fel cum am spus si Doinei, hai sa ne gandim la articol si sa lasam micile tachinari personale. Nimeni nu are dreptate, nici eu, nici nimeni, discutia pe un blog trebuie sa fie constructiva si sunt de parere ca se poate face aces lucru si aici.
Hmmm...salbaticiune, libertate, durere...se leaga toate..nu pot fi una fara alta. Tocmai dezbateam si eu pe blog ceva legat de libertate..iar ce ai scris tu..imi clarifica mai bine. Concluzia..cand spunem ca vrem libertate de fapt nu stim ce vrem? Si totusi, inconstient uneori, dorim sa traim acele momente de libertate, salbaticiune si durere..cu conditia sa fie doar momente..prea mult nu am suporta. Suntem oameni cu sclipiri de zei.
Trimiteți un comentariu