marți, 27 iulie 2010
Despre ghinionul de a fi om
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Ne tot frământă întrebările care ascund ceva în ele, tot încercăm să răscolim sinistrul perfid al fiecărui gând în speranţa că ... -
Astăzi am citit cel mai frumos comentariu la un articol într-un ziar online. Recunosc, mi-au dat lacrimile de râs, dar omul merită ...
-
Nu cred că există ceva mai interesant pe pământ care să nu fie trădat de jocul dintre alb şi negru. Nu există o dualitate mai m...
16 comentarii:
deci este simplu ... gaseste calea fara a tine cont de iluzii ...
si cum separi iluzia de viata?
Nu cerceta aceste legi, caci esti nebun de le-ntelegi. Zicea unu' mare chestia asta. Viata e viata, o traiesti, iar iluzia ti-o fabrici singur. Ce este asa complicat, de ce ne punem asa multe intrebari? Ca de raspunsuri vad ca nu ducem lipsa. Lipsuri sunt altundeva...
Cunoașterea inseamnă, cred, trecut, și clipa de față.
Știi ce vei face mâine?
qed: eu nu zic ceva de genul: ,,crede si nu cerceta'' - ar fi cea mai mare eroare, ci cauta ascunsul.
incertitudini: Ma uit la nickul tau si este f interesant:) mi a adus aminte de o vorba:
,,Nu-mi este sigură decît nesiguranţa."
François Villon
Nu ai cum sa treci de masca din oglinda, decat cunoscandu'ti aduncurile. Fiecare dintre noi ne ascundem in spatele unui sine nestapanit, admirat si perfectibil, dar cu timpul devenim coruptibili in iluzia sa, si da, uitam sa ne privim dincolo de ea. Spunea cineva " Omul va evolua din mizeria sa doar cand va fi pe punctul de a ceda." Presupun ca la fel e si cu iluzia/masca; dispare doar cand si tu esti pe punctul sa dispari. De aceea de multe ori nu te regasesti decat cand pierzi aproape tot ceea ce ai...sau ai avut. Aici vine intrebarea: cati dintre noi ar risca ceea ce sunt/au pentru a se regasi pe sine?
Nis@ Eu unul as vrea sa ma cunosc, desi stiu ca s-a spart un ocean in mine. Ce-i drept sunt constient ca nu o sa reusesc vreodata, dar merita sa ma zabat, chiar daca nu am nici o sansa de izbanda, eu tot ma zbat. Cat despre oameni, turma, nu cred ca or sa vrea asta niciodata cu adevarat. Multumesc pentru comentariu. Cel mai aproape de adevar:)
despre ghinionul de a fi om sau despre neajunsul de a te fi născut
Anonim@ sau asa:)
"problema este că încercăm să prindem, de cele mai multe ori, ceea ce nu poate fi atins."
sincer eu cred ca tocmai aici este esenta vietii si poate si frumusetea "de a fi om". din punctul meu de vedere tocmai provocarea de a atinge zenitul e cea care te tine in viata; suna oarecum exagerat, dar pentru mine, daca nu as avea intotdeuna o provocare sau daca nu as incerca intotdeuna sa ma autodepasesc ar fi un chin sa fiu om si nu as putea trai intr-o platitudine perpetua.
Sophy@ Si eu sunt acelasi lucru. As vrea sa citesti articolul in ansamblu si nu pe parti. Cuvintele, cel putin in textul meu, trebuie intelese metaforic. Daca zic ''problema'' in niciun caz nu e vorba de o problema cotidiana, banala. Multumesc pentru comentariu:)
dar niciodata nu citesc pe parti :)
eu sunt constienta ca nu e o problema banala, partea cu adevarat proasta este ca multi oameni (pe care eu personal ii consider limitati) chiar asa percep lupta continua pentru ceva si mai bun..
Sophy@ Stiu exact ce spui. Am scris un articol destul de amplu despre asta, dar din pacate nu l pot posta pe blog, iti pot spune cand o sa fie publicat undeva.Dar, citeste dramatismul plasmuitorului, acolo expun un pic ceea ce spui u sau Fiinta perfect si cea imperfecta, cauti si u pe blog, sunt multe articole:)
Trimiteți un comentariu