În deşertul fiinţei mele s-a acumulat toată vacuitatea discursului ontologic. Sigur că am hotărât să mă ascund în fineţea incertitudinii lovite de nimic. Ce este golul care ne separă de lume? Dar lacrima care zâmbeşte lacunar la colţ de stradă? Noi secătuim ultimul strop de durere şi tot noi avem tendinţa să sufocăm orice tendinţă divină. Nu este greu să urmez discursul abscons al nimicului; este poate doar insidios. Golul incită tocmai pentru că se află în noi, tocmai pentru că ne seduce cu potenţa sa de a fi alunecos şi perfid. Şi asta pentru că în el se sparg toate măştile culese de timp. Pesemne că în el se strâng toate durerile latente. De fapt, cu siguranţă, în el găsim posibilitatea ironiei de a fi adâncită în incertitudine. De ce incertitudine? Pentru că viaţa este nesigură şi ascunsă. Pentru că proiectivitatea limitelor impuse de noi se poate întoarce împotriva noastră. În fond, totul se strânge şi se adânceşte în noi..
Her Morning Elegance / Oren Lavie
Oren Lavie | MySpace Music Videos
22 de comentarii:
Si totul depinde de puterea noastra de a percepe unele lucruri sau a depasi propriile limite.
Scri despre un cerc vicios....
Golul din noi... desertul din noi... sunt creatia noastra deseori. Dar nu intotdeauna. E nevoie de spatiu sau... neputinta de a umple? Nici noi nu stim... macar ne zbatem sa aflam si astfel... tot mai umplem ceva. O zi minunata!
Aceleasi idei "pictate" putin diferit. Le-am intalnit si ieri, le citesc azi si poate le voi redescoperi maine. (Sau poate nu):). Eul acela care macina dorinta se loveste de cel ce macina durerea. Mastile se succed. Tonurile se schimba. Luminile se sting si se aprind iar, pana cand filamentul becului cedeaza. SAU NU!Interiorul e prea plin sau secatuieste. Un du-te - vino continuu. P.S. Clipul e ... :X
Măştile ne definesc. Fiecare creionează câte o slăbiciune sau o calitate de-a noastră, întregul.
Golul.. Golul se adanceste in noi odata cu trecerea timpulul prin inimile noastre. Acolo se strang reziduriile celor care am fost ieri. Si da, poate e ceva intunecat, ceva care tine mereu sa ne aminteasca de lipsurile noastre dar e cel datorita caruia cautam sa ne regasim, cel datorita caruia ne punem intrebari. Daca nu ar fi golul acesta imens in noi, golul pe care ne luptam sa-l umblem am esua inca dinainte de a incepe lupta. Daca nu esuam oricum., cu sau fara golul din noi..
Frumos text... Ceea ce scrii e o continua fuga spre tine:)
Îmi place mult!
"Golul incită tocmai pentru că se află în noi, tocmai pentru că ne seduce cu potenţa sa de a fi alunecos şi perfid. Şi asta pentru că în el se sparg toate măştile culese de timp. Pesemne că în el se strâng toate durerile latente"
Absolut perfect.
Curat exercitiu mintal!...
n-am priceput o iota, musai sa citesc si celelalte doua articole, poate ma luminez...
interesant videoclipul, nu cred k am mai vazut vreunul asemanator :)
Delia: nu depinde de noi nimic. totul se petrece involuntar. nu ne punem la masă şi aşteptăm să ne angoasăm, nu?
te mai aştept pe aici.
La Rose Jaune: Sunt creaţia rămăşiţelor din noi, a fumul care a trecut cândva prin noi şi care ţine să ne mai arate că încă trăim. că toul este aici şi nu dincolo, în abisul morţii. suferinţa pricinuită de gol este în fapt porţia prin care viaţa se lasă descoperită.
Bianca: mulţumesc. te mai aştept pe aici.
Karla: eu zic că ai priceput, cel puţin inconştient. în fond, de inconştient vorbim aici. ms
Vocea de departe: aşa e. măştile sunt viaţă.
Anonim.. dacă mă crezi nici eu nu am apucat să-l văd, în schimb, albumul artistului a fost ascultat de ceva vreme.
Andrada: Mulţumesc.
Fiecare dintre noi avem un gol ,un desert in sufletul nostru,dar cred ca trebuie sa invatam cum sa il umplem in fiecare clipa cu iubire.Imi place foarte mult cum scrii felicitari!!!
Imi place clipul,iar tu scri foarte bine.Felicitari.
chiar ieri am citit postul tau.Mi`a placut tare mult!Atat de abstract,atat de profund.Iar clipul este absolut genial! :)
Foarte bine scris si foarte fain videoclipul/melodia.
Fain clip.
Pacat ca inconstientul se manifesta si el ca gol in cenzurile starii de veghe.
dyana, andreea, carslover: mulţumesc.
Adriana Niculescu: păi vezi, golul tocmia asta face, nu trebuie înţeles neapărat ca fiind ceva negativ, el dă seama de tot ceea ce a fost bun, de tot ceea ce a fost natural, el este până la urmă semnul trăirii autentice i totodată semnalul de alarmă, cel care te obligă să vrei mai mult. însă totul se produce inconştient.
Trimiteți un comentariu