În cele mai ascuţite răni se găsesc cele mai mari vindecări.[1]
Când te uiţi la un om care depăşeşte limitele impuse de firea noastră, nu poti decât să plângi. Nu poţi să controlezi miracolul contopit în realitate. Niciodată nu o să fim mai mult decât un fir de aţă ce se rupe în drumul său spre neant. Vom fi firavi, iar acesta va fi cântul care ne va duce spre moarte. Încercăm să rupem golul care ne defineşte. Încercăm să monumentalizăm voinţa, în loc să ne lăsăm pradă neputinţei. Dar chiar şi aşa însă! Se întâmplă, se face, exact ca în poveşti, să fie şi Supraoameni printre noi. Geniul creator este cel care cultivă o lume. El este cel care seduce, iar noi, precum oile, ne lăsăm manipulaţi în voie de taina cu care ne învăluie. Creatorul, cel care făureşte o lume, are abilitatea de a vedea tocmai că suntem slabi. Şi atunci, ce face? Forţează acest câmp laconic, încearcă să-l prefacă, să-l seducă, să-l scoată din profilacticul care-l învăluie şi să nască. Plăsmuitorul naşte lumea lui, în ea se proiectează, iar noi, ca produs al seducţiei sale, devenim doar nişte măşti goale dornice de avânt şi de autenticitate. Acest om, care cultivă propria sa personalitate, niciodată nu o să se laude, mereu o să fie umil, nu o să spună niciodată că are ceva, o să fie, poate, socratic… În schimb, turma, pentru a agoniza, a recupera, va compensa făcând apel la lucruri care nu ţin niciodată de ea. În fond, toţi cunoaştem alfabetul, dar asta nu înseamnă că putem să scriem ca Eminescu.
22 de comentarii:
la fel spunea si Petre Tutea ca un geniu nu e neapărat un înţelept, ci un suprainteligent.
Si cred ca o completare foarte buna o aduce Eugene Ionesco: "Geniul este ceea ce e general, al tuturora şi al nimănui."
eroxa: este până la urmă un sofist inteligent:) În timp ce am primit comentariul tău, răsfoiam o revistă, unde era Petre Ţuţea...aici vorbea de istorie. coincidenţă:) mulţumesc pentru comentariu:)
Geniul este un vizionar innascut, are sclipiri pe care altii nu le detin si vede esenta unde noi deseori vedem doar forma. Dar cred ca este si multa meditatie si munca. Gradul lui de suportabilitate este posibil mai mare decat al nostru, pentru ca in el se oglindesc limitele existentei noastre efemere... Doar o opinie umila. E mult de vorbit pe subiect si am impresia ca orice as spune nu ar cuprinde ideea de geniu.
la rose jaune: până la urmă ai dreptate, nu cred că putem să-l prindem în cuvinte vreodată. o să fim mereu în proximitatea unei noeme.
I like your headliner
yoli: merci
bine grait pretine si tovaras drag.
loving it!
http://justbuit.blogspot.com
bai ce coincidenta: aseara am dat peste versurile astea [trad din germ]:
ten thousand die without a sound: the Founder
alone gives the name... for ten thousand Mouths
only one holds the measure. in every Age
there is but one God and only one his Prophet.
anyway ce'i cu numaratoarea aia inversa? sare'n aer guvernu sau ce?
strelnikov: ai rabdare si o sa vezi ce se intampla:) oricum, merita!
Imi place cum gandesti si sunt de acord si cu La Rose Jaune - geniul este un vizionar.
freyjaseyes: multumesc :)
bănuiesc că ai vrut să spui că nu poţi decât să plângi de bucurie. pentru că lăsând la o parte pe cei care ar plânge de necaz, oricine altcineva e copleşit de tot ce vine de la "maestru". iar atitudinea lui umilă şi modestă este firească, pentru că El nu are nimic de dovedit, nu are nimic de demonstrat nouă celorlalţi, el doar îşi trăieşte menirea. infatuarea e a celor care se chinuie să pară ceea ce nu sunt.
whatever: da, da, da...:)
"În cele mai ascuţite răni se găsesc cele mai mari vindecări."
Hmm, interesant punct de vedere, tind să-l asemăn puţin cu citatul
"Pe de o parte,e neverosimil.Pe de alta parte,e firesc."
Cât despre geniul creator... ei bine, nu toţi îl au. Sau dacă îl au ori nu ştiu să şi-l arate, ori nici mpăcar nu ştiu că îl deţin.
"dar asta nu înseamnă că putem să scriem ca Eminescu." - dureros. trist. dar adevărat.
...dulce
ella: nu cred ca este chiar acelasi lucru. aforismul tău arata ideea costurilor si beneficiilor. in schimb, eu arat, ca sa pastrez aceeasi termini utilitaristi, ca in costuri exista beneficii, ceea ce este un pic diferit. multumesc si te mai astept
apropo de rani si vindecari, cineva drag mie mi-a spus ca cel care ne face cel mai mult rau ne este cel mai mare maestru. in fata 'raului'(care ia cele mai diverse forme, in speta emotii negative) ne conturam pe noi insine, alegand daca ne lasam modifiati urat sau frumos.
Foarte interesant ...imi place ce vad pe blogul acesta
(Comentariu im- / ne- pertinent)
Întrebare – Hero or Saviour?
Diferența, sper, este clară. Eroul luptă și – indifferent dacă va cîștiga sau nu – este proslăvit. Dar, dacă se întoarce nevătămat, oricîte medalii ar cîștiga, nu se va vedea niciodată ca erou…ci ca laș - soarta nu i-a dat niciun însemn al luptei sale. Toți ceilalți îl vor admira. Va fi „minunatˮ în ochii tuturor, dar niciodată într-ai săi…nu în lipsa rănilor. Salvatorul, pe de altă parte, nu luptă…nu pe un front propriu-zis. Lupta este domoală, rănile nu sînt niciodată vizibile, iar singurii răniți sînt cei pe care încearcă să-i ajute – de va da greși, se-nțelege.
Dacă rîndurile de mai sus par a nu avea niciun sens, a se vedea clipul de sub oamenii-calculator…după lunga numărătoare inversă…recomand o cafea în timpul așteptării sau cîteva ture în jurul blocului (în funcție de conexiunea la internet, evident)
(uneori mai scriu și [...] anonimi tocmai pentru că nu sînt)
anonim: sunt ce vrei tu, mai puţin ceea ce vrei...
Trimiteți un comentariu