La ce bun poeţii? – se întreabă Heidegger, pe linia lui Holderlin, dacă omenirea şi-a pierdut din sclipirea cea timpurie, dacă totul acum este presărat cu nesaţ peste ciment. Poeţii, spune Heidegger, sunt cei care încă mai pot să ajungă la o urmă a zeului, a vremurile ce par stinse, adulmecate acum de cotidian şi banal. Grecul, în antichitate, era laolaltă cu zeul, se punea în acord sau chiar se lua la întrecere cu zeul. Zeii erau peste tot, lumea nu era ruptă cu totul de transcendent. De fapt, problema nici nu se punea în termenii transcendenţei.
Astăzi, când totul este acaparat de o lume furibundă, avidă de iluzii deşertice, cum ne tot avertiza Nietzsche, nu mai avem nimic din mirarea grecească, din îndoiala socratică…Lumea, aşa cum apare în contemporaneitate, este sătulă de întrebări, a ajuns la o aşa-zisă maturitate în care nu mai există iz sau rost de uimire. Totul este fabricat şi ambalat cu o nemiluită vanitate sub semnul certitudinii, noi nu ne mai punem întrebări, noi ne dăm răspunsuri – totul este simplu şi frumos aşa…
Portretul omului contemporan este acaparat de o mască fixă, fără de foc şi râvnă. Cutezanţa, de care vorbeşte Heidegger, nu este decât o sclipire a ideii de voinţă, ea nu poate prinde gândirea şi limbajul sub o singură pătură, dar te poate arunca în spaţiul balanţei, al focului cernut de tine. Cutezanţa, aşa cum apare la Rilke, pare să exprime o formă de vivacitate specifică animalului. În fapt, asta era şi ideea, să cadă accentul pe naturaleţe, pe ceea ce s-a rupt de noi odată cu gândirea platoniciană.
18 comentarii:
Pare ca am patruns intr-o lume ireala, bantuita doar de spirit, fara amenintari triviale, fara sugestii erotice, fara povara materialitatii noastre, o lume in care se misca lejer Heidegger, Nietzsche, Rilke, unul dintre poetii mei preferat...
"Mais où sont les neiges d'antan?"
Maria: Ar fi prea frumos...
alison: Asta mi-a placut mereu
,,Nu-mi este sigură decît nesiguranţa.''
François Villon
pentru ca e una din putinele certitudini,ca nasterea si moartea,poate!:)
In lumea asta (contemporana)am observat ca intr-adevar.. poetii nu mai prea sunt.. nimic:)
Alison@ Viata da, cu moartea mai avem putin si o rezolvam, stiinta se ocupa de asta, stai fara grija, o sa fim si nemuritori.
Herta Lucescu@ Si ce au fost? Daca acum nu mai sunt nimic...Ce reprezinta pentru tine poetul?
la ce bun actor din cale..nici nu poti sa faci mancare..."Horatiu Malaele"....
Sa fiu sincera.. nu stiu ce au fost, pentru ca nu am fost:))
Dar pentru mine, poetul ramane inca ceva de neatins.. Nu-i de-ajuns talentul si daruirea aceea (dragoste poate) .. mai trebuie ceva. Nu stiu inca ce. Dar cand aflu, iti du de veste..
Anonim@ Cam pe aici bate:)
Herta@ Astept cu nerabdare.
http://polimedia.us/fain/literatura/offshore-la-ce-bun-poe-ii-/
Aici este articolul tau unde daca voturile ajung la 31 este publicat pe prima pagina si este vazut si citit de sute de oameni pe zi deoarece fain-ul atrage multe referinte.Felicitari!
Poetii, la fel ca literatura ii distrag atentia de la realitate. Nu sunt de acord cu Heidegger si nu pune sa dezvolt! :)))
Maria@ Nu stiu cat atrage articolul acesta, nu este comercial, si nici macar ''fain''. cred ca mergea acolo unul cu femei, barbati si alte nebunii:))
Andreea L@ Nu esti de acord, dar nu poti sa dezvolti? :)) Incearca, te rog! :)
Lipsa de aplecare spre meditaţie a omului contemporan este rezultatul accelerării existenţei. Dacă nu vrem să pierdem cursa (spre ce ?) nu putem să ne oprim să mirosim o floare, să ascultăm greierii în iarba uscată, să citim câteva versuri. Totuşi, sunt momente în viaţă în care întrebările te caută, în realitate nu găseşti răspunsuri şi atunci te ajută poezia. La asta sunt buni poeţii !
Hîm . Ai tu dreptate cu aproape tot ce spui in articolul asta cu o mica exceptie ... Nu toti oamenii din contemporaneitate sunt burdusiti cu raspunsuri . Unii au multe multe intrebari , atat de multe ca sunt aproape ei insisi niste intrebari...
oana
Trimiteți un comentariu