Noaptea aceea ne-a legat mai mult decât o mie de zile. Un sărut pierdut într-o înșiruire de gânduri. De ce nu am rămas cu nimic? De ce lumina s-a transformat într-o pată întunecată? Vreau „trăirea“ înapoi! Vreau să-mi deschizi ochii! Aseară, în drum spre nimeni, mă îndreptam spre tine. Ca un cabotin prin lume, mă pierd în idei însuflețite de timp. Cine sunt eu? Mă poți privi în afara timpului? Eu...te pot privi pe tine? Știu că scriu pentru o cauză pierdută. Și, de ce iubești? De ce iubim? Am citit că iubim pentru că avem nevoie de noi. Ce tâmpenie; și când te gândești că o spunea unu cu pretenții filosofice. În fine, e mai complicat. Dar eu pot să te iubesc pe tine, mă pierd în tine. Și atunci, dacă eu mă pierd în tine, și tu în mine, ce rost mai are să mă caut? Ce caut? Mă caut pe mine prin tine. În fond, de ce aș face asta? Poate că iubirea-ți spune tocmai să nu faci asta, să nu te cauți, ci să îmbrățișezi acel principiu bivalent care te leagă, și nu altceva. Eu nu am nevoie de mine atunci când iubesc. Eu am nevoie de tine ca să pot să te descopăr pe tine, nu pe mine. Eu o să fiu acel peticel ce ne leagă, la fel cum tu o să fii foaia care ne separă. Așa ar trebui să arate totul! O estetică încâlcită, fără noimă logică! În rest, atunci când iubești, nu te întrebi dacă iubești! Nu cauți nimic și nu gândești nimic. Trăiești!
9 comentarii:
geo , vocatia pentru scriitura iti foloseste negresit. sigur iti pune amprenta pe inconfundabilul talent in ati folosi mijloacele de expresie acolo unde calitatea si potentialul largeste si depaseste un anumit nivel .
da ! ... superior se vrea a fi . si... iar da ! prin sansa de a participa la discutia care este sustinuta de convingerea ca ...scrupulele , ignoranta, nu ar cuprinde placerea interlocuitorului intr-o caracteristica care de fapt a.i confera autenticitatea temelor "servite".
stii, punctul fulminant al iubitorului de "voluptate" este savoarea . de aici si intrebarea relevanta a expunerii in lumina "exibitionista" - sufleteste ma gandesc - si desigur in acest caz special, tumultos ... prin justificarea dincolo de lumina care dezvaluie iubitorului - nu doar estetica implinirii - ci - spectacolul amorului !
emma....u ma certi?:) offtopic..senzational postul tau la ''lenea''. Cred ca ai definit mult mai eficient decat mine situatia: ''spectacolul amorului''.
nu. nu te-am certat. dimpotriva.
a, u ma iei la mistaux ?
p.s. sa iti ceri scuze de la oceania . chiar a fost deplasata remarca despre cioran .
cioran - merita uneori izbit in perete . intelegi ? eu o fac . pe culmile disperarii - am vrut sa o arunc . undeva . cel putin in capul cuiva. mai demult. e disperant . e depresiv . e nihilist. e fatalist. dar ar fi fost un gest care aducea a sacrilegiu.
p.p.s. ce inseamna clipul ? si de ce l-ai pus dupa ....
Nu stiu de ce toti il vad nihilist!:) Poate ca titlul acelei carti pe care urma sa o arunci pe geam este sugestiv, ai trecut testul:) nu ai aruncat nimic. Pe Cioran nu poti sa l citesti prin prisma unei carti, mai ales a unei idei, asa cum apare la Oceania. El scrie aforistic. Clipul nu inseamna nimic, melodia MGMT - Electric Fell ..conteaza. De obicei, mel pe care le promovez pe blog nu au clip, sau nu se gasesc pe youtube:( din acest motiv apar cateodata clipuri ''bizare''. As avea de intretinut o munca infernala dk as incerca sa fac upload la toate mel care ar merita sa le pun aici. asa ca ma rezum la youtube si la ceea ce mi ofera.
„Iubirea are atâtea feţe, atâtea devieri şi atâtea forme, încât este destul de greu să găseşti un sâmbure central sau o formă tipică a iubirii.” (Emil Cioran, Pe culmile disperării )
asta ca sa fiu in ton cu vechea noastra discutie. un citat e binevenit mai ales atunci cand cineva reuseste sa spuna atat de bine ceea ce eu nu reusesc...
oceania: perfect:) Cioran spune exact acelasi lucru!:)
de ce sa intelectualizam atractia, dragostea, afinitatea...
Nu, nu vad deloc lucrurile asa. Cum poate cea mai complexa traire umana, rationala daca vrei
sa fie totodata atat de legata de carnal. Din vointa, din dorinta, din apetit, din nevoie
se naste singurul lucru care merita cu adevarat meditatia noastra. Singurul lucru care ne
ofera, chiar shi pentru monent, dar cu atata siguranta incat te face sa tremuri, certitudinea
fericirii care altfel ramane doar un lucru pe care si uitam ca il putem atinge...
Nu, nu vad in mintea umana nimic cifrat atunci, nimic care sa depaseasca pura pofta caustica
si coroziva de a avea, de a poseda, fizic, trupeste, complet si intreg cealalta fiinta.
Nu, nu cred in dualism, nu ma intereseaza argumentele fiindca vreau sa privesc moartea nu doar
cu nemasurat curaj ci cu incredere si speranta ca e ceva REAL in tot ce am trait in aceasta "cusca".
si totusi... poate nu am inteles eu despre ce e vorba... AICI.
nekyIan: Imi place ceea ce spui, asa este! Cat despre dualism, citeste articolul "Sfintii". ms
Hmmm......In primul rand, frumos articol :) Eu cred ca iubirea nu are nevoie de logica, doar realitatea, insa atunci cand raportam iubirea la realitate, trebuie sa existe un pic de logica in ea. Sufletul, in opinia mea, este un spatiu nedefinit intre doua spirite libere :)
Trimiteți un comentariu