În lumea noastră acidă naştem la tot pasul noi comori. Poate că este natural să depăşim accentul tragic al cotidianului făcând apel la vis. Îmbrăţisăm dorinţa, o naştem precum cerul înstelat şi ne certăm cu ea. Ne desfăşurăm în acest palimpsest ideal şi ne jucăm. Poate că viaţa însăşi este o dorinţă ce aşteaptă să ne înşele. De fapt, aşa face, ne omoară la propriu cu simplul fapt că există în noi. Platon se juca cu lumea ideală şi deschidea noi portiţe. Noi, acum, suntem aruncaţi în lumea lui. Iubim idealul mai mult ca pe propria noastră certitudine. Avem dogme şi religii, caste şi partide. Totul pentru nimic. O luptă oarbă ce-şi propune să ne ghideze prin lume. Am ajuns să iubim iubirea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Ne tot frământă întrebările care ascund ceva în ele, tot încercăm să răscolim sinistrul perfid al fiecărui gând în speranţa că ... -
Astăzi am citit cel mai frumos comentariu la un articol într-un ziar online. Recunosc, mi-au dat lacrimile de râs, dar omul merită ...
-
Nu cred că există ceva mai interesant pe pământ care să nu fie trădat de jocul dintre alb şi negru. Nu există o dualitate mai m...
12 comentarii:
Articol foarte scurt, deci superficial. Părerea mea...
:)) cantitate ws calitate. aleg calitate. iar esti rea:)
oau,foarte simpu ai scos in evidenta calitatea cu care traim uneori viata.dar calitatea aceasta nu este suficienta in comparatie cu posibilitatile noastre.
Am o problema cu cotidianul; mereu incerc sa ma refugiez, sa fug de el si-aleg ca evadare visul.
In cuvinte putine, simple ai reusit sa transmiti foarte multe :).
"Am ajuns sa iubim iubirea." hmm. eu incerc doar sa iubesc, interesant ca de fiecare data iubirea ne face sa suferim, dar noi tot o iubim. :)
multumesc de Felicitari:)
mie imi place,e spus simplu
calitate rulez!
Iar textul tau mi se pare de cailtate!
dragute gusturi muzicalicesti :) imi pare bine ca ti-am descoperit blogul... cheers!
nu exista fericire??
hmmm..este doar in imaginatia noastra?
.......eu cred ca exista..si este trecatoare..
si de multe ori trece pe langa noi..fara sa;i simtim prezenta
Scurt si la obiect
Si ca tot veni vorba de obiect, ma gandeam sa OBIECTez:
Dogmele, religiile, castele, partidele, lupta asta oarba si-o duce fiecare in functie de liberatatea pe care si-o acorda...
Citeste articolul
"Conspiracy Theory" de pe blogul http://griewer.weblog.ro/
;)
Cred ca e putin inselator sa credem ca viata ne poarta pe unde vrea ea. Mai degraba, noi ne purtam viata pe unde vrem sa fie purtata. Cand au pierdut oamenii controlul asupra vietii, semnificatiei, sensului ei si au devenit robii ei?
StrongindependentWoman @ In momentul in care au fost ''aruncati in lume''. asa ti ar raspunde Heidegger. din pacate, sunt de acord cu el aici. in plus, noi nu suntem suntem sclavii unei lumi, noi suntem prizonierii ei. este o diferenta mare. destinul meu poate sa fie condus de mine, manevrat in fel si chip, dar lumea este cea care ma limiteaza. campul proiectivitatii mele reprezinta aria posibilitatilor cotidiene. eu pot sa visez, sa ma rup de lume prin vis, dar insasi visul reprezinta acea fata a posibilitatilor mele.
Trimiteți un comentariu