A fi zdrobit de nimicul care te pătrunde, a fi aruncat în golul subliniat de tine, a fi ascuns așa cum numai tu poti fi, a ne lăsa patrunsi de durere… Acesta este cântul imperfecțiuni care se cultivă în noi. Așa ne secăm, așa ne sucombăm în fiecare secundă. Ce este imperfecțiunea? Nu este ceea ce iese în evidență, nu este tocmai gândul care ne strecoară în lumea perfecțiunii, nu este ceea ce face diferența dintre bun și rău ? Am secătuit de atatea ori cu privire la cusurul care mă naște și totodată mă aclamă. Până la urma, noi suntem un amalgam de defecte, un drop de durere presărat de lumea cu care ne încrucișăm.
13 comentarii:
intr-adevar este lupta goala...este lupta din care nu poti iesi invingator ...este lupta fiecaruia dintre noi ... imperfectiunea intruchipata ...
De ce nu putem rămâne închişi în noi înşine? De ce umblăm după expresie şi după formă, încercând să ne golim de conţinuturi şi să sistematizăm un process haotic şi rebel? Lirismul reprezintă o pornire de risipire a subiecivităţii, înseamnă a nu putea rămâne închis în tine însuţi. Devin lirici în urma unor existenţe esenţiale, când agitaţia fondului intim al fiinţei lor atinge paroxismul. Lirismul suferinţei este un cântec al sângelui, al cărnii şi al nervilor.
anonim@ fondul intim este doar un pretext pentru alegerile noastre nefericite. in schimb, durerea poate sa ne conduca acolo unde numai lirismul poate falsifica.
de unde si pana unde ideea ca numai "anumiti" oameni sau intelectuali trebuie sa sustina politica ? si de unde pana unde aparitia cuvantului cultura intre ghilimele ? neimplicarea inseamna lipsa de responsabilizare. inseamna neasumarea conditiei constitutionale prin care se garanteaza dreptul la libera exprimare, dreptul la opinie. eu m-am saturat sa-i tot aud pe unii si pe altii ca suntem condusi de o minoritate. pai daca majoritatea sta cu mainile in san...normal ca accepta in mod tacit optiunea minoritatii
de ce sa ramanem inchisi? cand ideea e sa ne deschidem pt a putea evolua.
ne e teama de suferinta..ea exista oricum, tocmai pt a ne trezi, pt a realiza ca viata nu inseamna doar lucrurile banale pe care le intalnim zi de zi. trebuie sa privim in noi insine, sa intelegem ce e inauntru, pt a putea accepta si schimba ce e in jur.
nu luptam fara sens, doar ca ne e mai simplu sa ne complacem in suferinta si sa ne predam. e mai usor sa spunem din start ca e greu si ca nu vedem scopul, decat sa-l cautam cu adevarat..
nu sunt o persoana pozitiva, mai am inca de lucrat la asta.. dar cum ar fi sa ne concentram pe lucrurile care conteaza cu adevarat, sa lasam la o parte teoriile, sa iesim din tiparele impuse de o societate care isi doreste controlul absolut?!
perfectiunea e inauntrul fiecaruia, asa ca de ce ne gandim la imperfectiune, in loc sa cautam in noi fericirea?
crissa@ eu inteleg ce spui dar se pare ca te ai pripit un pic . lupta goala nu inseamna lupta in van, ci o lupta sfasiata, dezvelita tocmai de acele lucruri cotidiene de care pomeneai u. vb aceeasi limba, intelegem diferit :)o seara buna
Lupta goala, dezvelita de lucrurile cotidiene, oare nu este o lupta cu sinele?
Daca imperfectiunea este ceea ce iese in evidenta, gandul care ne strecoara in lumea perfectiunii, cea care face diferenta dintre bine si rau... atunci imperfectiunea este o infinitate de lucruri.
Pentru mine imperfectiunea este, in esenta, farmecul oricarui lucru si oricarei fiinte. Si poate fi fascinanta, indiferent de sens.
Pe undeva ne apropiem gandurile - tu cugetand la cusurul care totodata te aclama :)
Adevar graieste gura ta!
Imperfectiunea pentru mine e perfecta. Imperfectiunea ne arata ca totul are o parte frumoasa..ca nu trebuie sa fie ceva perfect ca sa fie frumos..ci si imperfect fiind e frumos.
traiesc visu@ si pentru mine este la fel:)
oricare ar fi alegerea care o faci, fa-o si asuma-ti consecintele ei , si sa stii ca nimeni nu e perfect deci nu te mai stresa , fi om si atat,restul vine de la sine, o zi buna.
O strasnica lupta si fara niciun rezultat, dar...pentru ce anume luptam cu demonii razvratiti din noi, daca nu pentru fericire? Iar daca nu am stii cum arata golul, durerea si pustietatea ce isi face loc in noi, am simti/ am recunoaste cu adevarat gustul fericirii? Nu cred...iar despre imperfectiuniile noastre, consider ca trebuiesc acceptate ca fiind parte dintrun "eu" comun aproape oricarei persoane, fiindca altfel nu vad cum as fi putut fi numit "om" sau "fiinta umana". Am un gol, si da, ma doare, dar tot el e cel care imi arata oglindit in suferinta sa, binele ce trebuie sa il gasesc in lupta pentru lumea mea...
gelu vlasin@ sa fim seriosi. eu inteleg ca trebuie sa mergem la vot, dar de aici si pana la a vota cu o anumita persoana, este o diferenta destul de mare. sa fim seriosi... una este o reclama ieftina deghizata si cosmetizata si alta este op de a vota. rolul unei ideologii culturale este tocmai premisa de la care ai pornit, insa mai putin culoarea politica.
Trimiteți un comentariu