Nu sunt în stare să-mi scriu propriul jurnal. Un jurnal ar trebuie să reprezinte acel loc în care se strâng toate frustările tale, toate răspunsurile ascunse şi nevăzute, orice, chiar şi nimicul împăturit sub stele. Şi, uite că acum scriu, mă ascund iarăşi sub aceste rânduri, sub tot felul de aparenţe şi frustrări meschine. Încerc să văd omul din mine sau, cel puțin pentru o clipă, omul care a rămas sedus de ipoteza singurătăţii. Nu fug de lume, nici ea de mine, dar, totuşi, simt că mă învelesc cu o pătură goală.
*Cred că avem cuvinte şterse...
*Cred că avem cuvinte şterse...
6 comentarii:
Intr-un jurnal ar trebui sa treci de la sincronism la sincronicitate, dupa cum spunea profesorul cu nume de manastire
bai esti culmea .......:))))))))))))))) o sa trec de la sincronismul sincronicitatii la avancronica simultaneitatii si invers. sa l citam pe nelu....pffff....am uitat:)))
multumesc de comm:)
Jurnalul e ceva strict omenesc, pentru ca doar noi ne agitam cand e luna plina si traim cu siguranta ca reprezentam o entitate in parte, considerandu-ne unici si diferiti. Si cum oamenii au creat tot ceea ce nu se mananca sau se bea cu cuvinte, jurnalul e ceea ce numesti tu "jurnal". E simplu.
Suntem incredibil de simplii...
imi place ce scrii ... cum scrii... frumos !
http://www.youtube.com/watch?v=5bsXOcK9_Cw&NR=1
Trimiteți un comentariu