sâmbătă, 13 iunie 2009

Orb

     Îmi înec amarul în amărăciunea mea. Mă dezvelesc de culoarea minciunii în care am trăit până acum. Am vrut să te aduc acolo unde lacrimile zâmbesc. Mi-am spus că am puterea de a fi puternic. Mi-am spus multe. Cine greşeste atunci când nimeni nu are nicio vină? Poate că singurul care greşeşte este cel care cerşeşte cel mai mult, cel care se străpunge chiar cu lacrimile sale. Se spune că trebuie să vezi cu ochii minţii şi nu cu cei ai sufletului. Dar, dacă aş găsi un punct de convergenţă în mine care să le unească, care să-mi spună totodată că te iubesc şi că te urăsc mai mult decât orice pe lume? Să mă facă să fug de tine tocmai ca să ajung la tine. Să îmi dea palme şi să-mi spună că visez lucid!



19 comentarii:

sylvia spunea...

citeste primul meu post de pe blog.cred k o sa-ti placa

Anonim spunea...

nu-i stiam pe cei de la lifehouse,merci mi-ai descoperit un grup care imi place :)

George Colang spunea...

lemondegala: da, trupa este exceptionala, mi a fost foarte greu sa aleg piesa din discografia lor. ar trebui sa fac un blog separat, unde sa apara tot felul de formatii pe care le stiu. nu am posibilitatea sa le promovez aici, deorece spatiul alocat muzicii este limitat de tema blogului.

Anonim spunea...

drăguț text, într-adevăr. Trebuie discutat, dar după examenul de mâine :)

George Colang spunea...

ilana: ok atunci:)

Pixie spunea...

e ciudat cum intr-un singur om se pot naste atatea sentimente, este si mai ciudat ca multe dintre ele se manifesta in acelas timp...si nu poti spune ca se aseamana intre ele...
un post frumos, profund :) cat despre melodie...Deosebita:)
si app, merci de comm

George Colang spunea...

d.c: multumesc si eu:)

Sorana spunea...

Mereu m-am intrebat de ce cautam convergenta:) poate ca totusi nu asta este punctul de sprijin ca sa ne "intelegem" universul. Zic si io:)..intre sarea lacrimilor si ...hmm siropul de menta...

George Colang spunea...

sorana:este, mai bine zis, daca ma gandesc acum, punctul de fuga, ca in geometria proiectiva:) ms

Sorana spunea...

Nu-mi place fuga!:)Prefer un punct pe o oglinda de unde se reflecta... ..asta nu stiu carei stiinte ii apartine asta:D

Oana Emilia spunea...

Oricum nu avem puterea de a privi cu ochii mintii...
Sentimentele primeaza, iar ele vin din suflet.
Suntem prea slabi.

kresta spunea...

Da, manie, si bunatate. Adunate, amestecate, invartite, intoarse dinainte si dinapoi.
Aproape ca ma duce cu gandul la basme. Eroul bun-iubirea , eroul negativ- mania provocata de neimpartasirea ei.
Si totusi,Iubirea a invins. Si va birui...neincetat...

Anonim spunea...

un om care simte in acelasi timp ura si iubire este sfasiat si nu cred ca isi mai poate reveni vreodata, doar poate prin eliminarea subiectului care starneste aceste sentimente.

AngelWings spunea...

...si textul acesta e scris cu mintea...sau cu sufletul...? Asa cum spuneai si tu...mi se pare ca ai visat putin...si totusi e atat de lucid...
Sunt de acord si cu lamya777, dar la sfaturi ne pricepem toti...Cred ca ar trebui sa te bucuri de tot ceea ce simti, sa gusti fiecare picatura, dulce sau sarata, sa te lasi purtat de val, si sa nu te opui, pentru ca, pana la urma, vei ajunge la mal...

George Colang spunea...

lamya777 : nu este cam drastic mesajul acesta? nu cred ca trebuie eliminat subiectul, consider ca noi suntem construiti asa, azi vrem soare, maine ploaie:)

George Colang spunea...

AngelWings: avand in vedere ca nu cred in dualism, ci doar metaforic, acest text a fost scris nu de mine, ci de acel punct de convergenta:)

AngelWings spunea...

asa ma gandeam si eu...pentru ca are putin din fiecare...:)

Anonim spunea...

striveste-ma-n durerea ca de smoala
dar nu-ti intoarce ochii catre alte zari;
m-as pierde in tacerea mult prea goala,
in curcubee moarte, fara de culori.

Andrada spunea...

"Să îmi dea palme şi să-mi spună că visez lucid."
Paradoxuri. Vad ca si tu esti adeptul si supusul lor. Eu tot lupt sa caut sa armonizez ceea ce inima simte si ratiune dicteaza. De cele mai multe ori trebuie sa omor ceva, temporat cel putin, fie ratiunea fie inima. Nu stiu cum e mai bine. In fond in orice alegere exista o urma de fatalitatea. Ce e de facut? Sa ne iubim pentru ura din noi, sa ne uram pentru iubirea ce ne scalda..
Apropo, exceptional text..