marți, 13 ianuarie 2009

Linistea de dupa...

Scris de Profu

Ma trec fiori, gandul ma poarta spre linistea de dupa zid

Ce mult as vrea sa nu ma-nchid!
Ascult, e trista si oarba-ncapatanare!
E tortionarul ce subjuga lumina;
Incatusat fascicolul moare, tacerea innegura mina;
Galesi stropi pasind usor, coboara ne-ncetat,
In soapte imi inunda fata, dar raman incarcerat.
Sunt tributar fiintei perverse, acelui om evoluat, ce nu-si poate azi alege destinul plagiat.

Copyrighted by profu
Articol din seria "alti autori"

3 comentarii:

Anonim spunea...

interesanta!in special sintagma "destin plagiat".

Anonim spunea...

ce iti e si cu singuratatea asta... dar lasa k uneori e buna si ... constructiva. ce ar fi daca toata lumea ne-ar intelege? oare nu e mai bine sa stam cateodata si intr-o pestera? sau sa ne creem popria noastra "mina" unde sa putem face orice?fara ca altii sa ne privesca, sa ne inteleaga sufletul si trairile.uneori cred k e mai bine asa... retrasa in propria mea lume...

George Colang spunea...

astept si eu un rasp de la profu...si o mica proza!:)