vineri, 20 iulie 2007

Apa sau diamantul?

    E clar, m-am transformat şi eu într-un secretar al gândurilor. Doar nu puteam scăpa asta! Mă uit la noi, la români, şi ce văd? Un grătar cu vreo 7 persoane. Unul aduce carnea, altul cu grătarul, iar restul cu lemne şi jar în ritm de dans.


            Ceea ce formează aceşti oameni nu este nimic altceva decât o societate comercială pe acţiuni. Normal! Fiecare-şi aduce aportul. Aceasta „societate“ pe acţiuni este „greva foamei şi a lăcomiei“. În timp ce unul mănâncă, şase se îngraşă cu vise şi promisiuni. Of... şi ce promisiuni! Problema este că ei nu au un sold inţial.


            Hrana este împachetată frumos şi se împarte între rataţi, proşti şi bovarici. Dar noi de ce cumpărăm marfa? Noi nu suntem rataţi, dar totuşi o facem zi de zi, nu există alte opţiuni, poate....sau...a!? Mi-am dat seama – Suntem sătui ! Ilogic, nu?

 

4 comentarii:

Anonim spunea...

...interesante adevaruri spui pe aici...oricum, consumerismul este sprijint de "placere", o placere lacoma as spune eu, si se termina atunci cand realizezi ca te-ai saturat si cand nimic nu-ti mai produce placerea aia. Din momentul asta "alegerea" devine mult mai dificila pentru ca nu te mai bazezi strict pe placere ci intervine si judecata, valorile, principiile. De asta societatea noastra este atat de confuza, pentru ca inca mai oscilam intre bine/rau, valoare/nonvaloare...sau inca mai cautam valorile

George Colang spunea...

dar u ai un nume? as vrea pe viitor sa vad si nume.asa ar fi politicos.

Anonim spunea...

hai mai...cine crezi ca iti mai spunea tie de consumerism in afara de vecina ta?!:P...

George Colang spunea...

asa e :)